Post sent out on August 27, 2005
Dragilor,
Inca nedezmeticit din bucuria concediului, ceea ce va doresc si devese, primesc tot felul de feedback-uri ale nedezmeticirilor similare ale altor romani normali la cap si pe care ma grabesc sa vi le impartasesc spre bagare de seama si aducere aminte. A voastra, ca noi aia patitii avem acuma si de una si de ailalta.
Carevasazica. Dupa cum va povesteam in prima parte, daca vreti sa aveti un concediu normal, cu sau fara familie:
- cascati bine ochii atunci cand cititi ce va ofera agentia de turism
- CITITI CONTRACTUL pe care-l semnati; o sa vedeti ca se dovedeste o lectura extrem de pasionanta, la fel ca un roman politist: veti descoperi in el tot felul de intorsaturi de situatie pe care nici nu le banuiati ca exista
- nu mergeti cu autocarul, chiar daca va promite in dotari si maseuze tailandeze
- tineti minte: orice clasificare are autocarul romanesc, veceul nu functioneaza niciodata ("nu are pastila", "e pastila prea scumpa") iar aerul conditionat in general se va strica
- tineti minte, numarul doi: orice drum va avea de facut autocarul in afara granitelor Romaniei, i se va strica regulatorul. Nu intrebati ce e aia, odata intorsi din concediu veti sti totul despre aceasta piesa
- evitati hotelurile care se numesc Etap sau Ibis (indiferent de dotari, sunt localizate doar in afara oraselor) si in general tot ce are sub trei stele
- autocarele romanesti nu circula in strainatate cu mai mult de 80 km/h din motive de tahograf (nu limitator de viteza). Soferilor le e frica sa nu fie opriti de politisti, care invariabil le cer diagrama de viteza iar amenzile (indiferent daca sunt mari sau nu) sunt platite de catre sofer, a carui disponibilitate de a scoate bani din buzunar e mai mult decat proverbiala
- desi suntem in 2005 si circulatia in majoritatea tarilor europene se poate face in general fara probleme, exista inca soferi de autocar care habar n-au unde se duc.
Acestea fiind spuse, iata ce a mai patit cineva din largul nostru cerc de prieteni si cunostinte - ii suntem alaturi din tot sufletelul nostru de turisti cu figuri in creier.
Pentru cei care mai au numarul patru al acestui newsletter de situatie si/sau isi mai aduc aminte despre experienta mea cu Agentia Nationala pentru Protectia Consumatorului, ca urmare a unei experiente similare, multe lucruri o sa vi se para deja familiare.
Voila agentie cu pretentii... Vacanta? NU CU J'INFO TOURS. Merita citit, e cat se poate de real!
Da, m-am intors din vacanta mult asteptata.
Ceea ce vroiam sa va comunic este insa altceva. Intreaga excursie a fost sabotata din primele zile de organizarea defectuoasa a agentiei de turism cu care am plecat, si anume J'INFO TOURS. Cum multe nu se pot face (in afara de alertarea Oficiului pentru Protectia Consumatorului si publicitatea negativa) si cum timpul meu este mult prea pretios ca dupa aceasta zi sa ma mai gandesc la cele intamplate, iata care este povestea PE SCURT (imaginati-va care este versiunea lunga!!!):
Ziua 1 - plecam la drum cu un autocar subcontractat (deci nu al agentiei), doi soferi si un ghid. Pana acum toate sunt bune. Constatam dupa un timp ca aerul conditionat nu prea face fata si ca ne deplasam destul de incet. Punem totul pe seama caldurii si a traficului, radarelor, teama de politie... ma rog, nu lasam sa ne afecteze, mai ales ca deja se formeaza niste bisericute in autocar si atentia este concentrata in cu totul alta parte. Stam in vama 3 ore jumãtate. Lucru relativ normal. Problema apare seara, cand deja lumea este obosita si observa ca se face ora 12 (noaptea) si inca nu am ajuns in Budapesta. Ajungem la ora 1:30 in Budapesta. Timp de 2 (doua) ore jumatate cautam hotelul.
Atunci realizam cu disperare ca soferii nostri nu se descurca deloc, ca sunt la prima lor plecare in Italia, ca ghidul vorbeste numai foarte putina engleza, nici de cum o alta limba de interes pt excursie (maghiara, germana sau italiana), ca ghidul si soferii nutresc o puternica antipatie intre ei, ca soferii sunt reticenti. Turistii devin iritate, nervi, tipete, femei isterice, barbati enervati. Ora 4 ne culcam.
Ziua 2 - plecam la ora 7 din hotel. Obositi. Inca enervati dar gandindu-ne ca asta a fost, ghinionul primei seri. Mergem spre Graz, Austria. Ne ratacim in oras. Pierdem vreo 2 ore. Nu mai prindem deschis la nici unul din obiectivele pe care trebuia sa le vizitam. Iesim din Austria cu intarziere, ajungem pe noapte in italia si normal NU gasim hotelul. Se cauta vreo ora, ajungem la ora 4:30 la hotel.
Ziua 3 - din nou ora 7 plecarea. Cearcane pana la genunchi, picioare umflate, nervi muuuulti. Ziua merge relativ ok, desi timpul este injumatatit in ceea ce priveste vizitarea de orase pentru ca autocarul nostru merge cu cel mult 80 la ora. Motivul? Ni se spune ca are limitare de viteza. Spre seara, ora 6, incercand sa plecam din Milano, constatam ca intampinam "mici probleme". Soferii lucreaza putin la el, turistii in bezna totala. Iesim din Milano si ramanem in camp. Toata noaptea. Bagajele jos, masina pleaca spre a fi gasit un service ca sa fie reparata, oamenii dorm la marginea autostradei, se dau mii de telefoane (traiasca roamingul turistilor), agentia cu greu gasita la telefon ridica din umeri.
Dupa 11 ore de stat in camp apare autocarul CICA reparat. Agentia, pt a-si corecta greseala, ne acorda o zi in plus (sa se decaleze intreg programul cu o zi, ca sa intra in normal, pt ca era evident ca nu mai puteam sa ne tinem de programul intial).
De aici deja nu mai reusesc sa imi amintesc care a fost succesiunea evenimentelor. Cert este ca din 2 in 2 zile autocarul a necesitat reparatii sau schimbari de piese (sistemul de ventilatie, electromotorul inlocuit, vreo 3 conducte relativ importante schimbate). Culmea? Stricarea franelor si faptul ca o zi am mers cu motorina curgand in urma noastra, facand o balta impresionanta in momentul cand stationam, alimentari din benzinarie in benzinarie. Turistii solicita alt autocar, agentia refuza categoric, incepe o cearta fantastica, 2 turisti sar la bataie, ghidul are un colaps si nu mai este in stare sa aiba nici o reactie, o femeie lesina de la caldura, o alta incepe sa planga, toata lumea se cearta, suna telefoanele, soferii injura ca la usa cortului, in tot autocarul se simte miros de motorina, lumea este ametita la modul propriu. In nici una din seri nu nimenim hotelul.
Cand in sfarsit le gasim (toate periferice, unele neavand aer conditionat, in conditiile unor calduri asa cum am auzit ca au fost si in Romania), orele sunt matinale de-a dreptul (niciodata mai devreme de 1-2 noaptea).
Plecam in insule, ghidul nu se intelege cu soferii si soferii uita sa vina sa ne recupereze. Alte ore de asteptare in port. Ghidul nu se descurca cu limba si negociaza niste preturi pt diverse chestii optionale care jecmanesc pur si simplu turistii, care se revolta. Unii se desprind deja de grup si ne facem program propriu, platindu-ne singuri diverse taxe, ca sa ne asiguram ca nu mai suntem trasi in piept.
Alti nervi, alte scandaluri. Si tot asa...timp de 14 zile!!!!!!!!!
Momentul final. Ajungem pe 31 iulie in Budapesta. Deja o zi intarziere.
Autocarul are un ultim moment de colaps si se mai strica ceva. Deja nu mai conteaza ce. Turistii se incaiera de-a dreptul. Cu ghidul, cu soferii, intre ei. Se ajunge la formarea unui front comun: se refuza ca a doua zi, pe 1 august, sa se plece spre tara cu acel autocar. Agentia (dupa 50 de telefoane din toate partile), consimte sa gaseasca un autocar pe care sa il trimita din tara a doua zi si sa aduca turistii acasa. 3 oameni, printre care si eu (obositi, ajunsi la capatul puterilor si avand neaparata nevoie ca pe 2 august sa fim la birou) insistam sa plecam spre tara a doua zi cu autocarul stricat. Asa cum facusem toata Italia, puteam sa ajungem si in tara. In plus, vroiam sa ma vad in tara, urmand ca de aici, daca se mai intampla ceva, situatia sa fie putin mai usor de controlat. (trenul era o solutie, adevarat, insa agentia ne-a comunicat ca nu ni se deconteaza sub nici o forma cei 75 de euro pe care i-am fi dat pe bilet).
La ora 8 dimineata pe 1 august, 3 oameni si cei doi soferi plecam spre Romania (dupa alte certuri, telefoane, incercari de a convinge tot grupul sa vina, incercari de a linsa ghidul, incercari de a afla cand vine cel de-al doilea autocar si cand am putea sa ajungem in tara daca nu ne riscam viata in continuare cu autocarul vechi). Stam 8 ore si jumatate in vama romaneasca la Nadlac (ati vazut si voi la televizor ce este pe acolo), autocarul nu face nici un fel de problema daca mergem cu 50-60 km/ora si ajungem la ora 4:45 am pe data de 2 august la Bucuresti.
Ceea ce mi-a dat timp suficient sa ajung acasa, sa fac un dus, sa imi iau costumul si sa ajung la birou. Ca sa ma laud, ceilalti doi oameni care mai venisera cu mine au coborat in Sebes, asa ca de acolo pana in Bucuresti am fost adusa de 2 soferi, singura in tot autocarul.
Pur informativ, restul turistilor au ajuns in Romania ieri, 2 august, ora 19.00, cu 2 zile intarziere, si stat aproape 30 de ore in asteptarea unui autocar.
Concluzia, dragii mei? Am nevoie de concediu de odihna. Vreau sa dorm in urmatoarea saptamana de la ora 8 seara pana dimineata. Am dezvoltat fobie la autocar. Cat despre J'INFO TOURS....mai vedem noi.
Sa auzim de bine,
R.
P.S. Sunteti liberi (si rugati, de altfel) sa trimiteti si altora pasajele pe care le veti considera interesante ca informatie despre serviciile oferite de J'INFO TOURS.
No comments:
Post a Comment