Monday, August 24, 2015

Viata la tara, episodul cinci (circa primavara 2015)

...Se facea ca era in primavara asta, deoarece in jurul orei 23:00 era un fel de semiintuneric, cat sa-ti dai seama ca nu vezi bine. Io iesisem cu patrupedul din dotare in fata blocului meu din Drumul Taberei, ca sa se cace acesta sub geamul chiriasei de la parter care, vezi Doamne, are nari sensibile si simte mirosu' si cu geamul inchis.
La etajul trei sau patru sta, de cativa ani, un nene mult (mult la propriu) cu nevasta si fiica-sa.

Ciudata familie, fiti atenti aici:
Nenea asta mult e angajatul lui Argo Security, aia de pazesc magazinele Profi sa nu furam noi ciunga sau prezervative din ele. Ei, si fiindca dansul are obiceiul sa fie patruns de importanta faptului ca e paznic cine stie pe unde, nu are obiceiul de a da buna ziua. Da' deloc. Ne intalnim unu' langa altu' pe scari si priveste senin prin mine. In sinea mea de misel cred ca asteapta sa-l salut eu primul.
Teapa, prietene, daca cumva ajunge textul asta pe Facebook pana la tine, read my lips (ia dictionarul si cauta, ca nu stii ce inseamna): eu am ani de vacanta cati ai tu de scoala, si o sa te salut eu primul cand o sa implinesti si tu 40 de ani de locuit aici.
Iar nevasta-sa (femeie, deh, delicata prin natura ei de floare) m-a facut sa tresar de multe ori involuntar fiindca are prostul obicei sa salute ca o adevarata doamna, cu "SA TRAITI!!!!!!"
Sa-mi bag picioarele, parca-mi si imaginez o scena idilica de familie... cu el intrand obosit in casa la ora 23:30 FIX si ele sarind automat in pozitie de drepti: "Sa traiti, domnu' sot! Aveti aici pregatita o ciorba de burta si un ardei iute si doua bucati carnati Plescoi!"
El: "'Nteles. Pe loc repaos!"
...mi-e frica sa-mi imaginez cum si-o trag astia...

Ei, dar sa ne revenim... Intre grupul statuar proprietar-caine (adica io si el) si intrarea in scara e un fel de boschet dintr-o planta de-asta nenumita, plantata cam acum vreo patruzeci si ceva de ani, odata cu construirea blocului. Si, cum va spuneam, era aproximativ intuneric, dar nu cat sa te-mpiedici. La ora 23:28 FIX (cum spuneam, pentru ca la ora 23:30 FIX trebuie sa fie intrat pe usa apartamentului, la fel cum la ora 5:30 FIX iese pe usa scarii), se apropie badigardu' meu mandru de momentul in care trebuia sa penetreze obiectivul "acasa". Trece pe langa mine, presupun ca nu ma vede si ajunge langa usa, adica ascuns (relativ) dupa boschetele ala. Se uita in stanga, se uita in dreapta, si ce credeti ca face?! Va reamintesc ca locuieste cel mult patru etaje mai sus, adica maxim 60 de secunde in plus, daca te grabesti.

Se pisa pe peretele de langa usa, doamnelor si domnilor.

Dupa care, linistit, suna la interfon (aflat ceva mai sus de locul faptei), "sa traiti" ii deschide, intra si pe-aici ti-e drumu'.

Update de azi-dimineata - sfarsit de octombrie, 2015
Ca de obicei, la cinci jumatate ies afara cu domnul caine. Si ma postez la doi metri de scara blocului, asteptand ca el sa faca turul gradinii. Nu trec doua minute si iese nenea.
Repet, intre noi nu erau mai mult de doi metri. Iese, cum ziceam, nu se uita nici in stanga nici in dreapta, nici in sus nici in jos, si se opreste in fata scarii. Isi sufla mucii temeinic, pe jos, dupa care se sterge cu dosul palmei si pleaca.
Sa aveti o zi buna...