newsletter de situatie

Campionatul national de moaste viteza

2011-11-07T20:47:00.000+02:00

Tuturor ne sunt familiare stirile care incep asa: "Inca dinainte sa se lumineze de ziua, sute de oameni/batrani/pensionari/etc asteapta in frig/ploaie/zapada sa se poata inchina la moastele sfantului ...".

Azi la Sfantul Mina. Maine la Sfanta Parascheva, care pana nu demult se numea Paraschiva. Poimaine la Sfantul Dumitru cel nou, la Patriarhie. Probabil saptamana viitoare tot in deal, la Patriarhie, cand vin cu avionul din mormantul lor aflat in tarile calde moastele cine stie carui alt sfant. Ceva mai incolo poate la Mitropolie la Cluj.
Si tot asa mai departe.

Nimic de condamnat. Suntem un popor credincios.
Credem ca avem dreptul sa platim pe o inmormantare mai mult decat platim pe ultima spitalizare si/sau operatie a celui care moare de cancer.
Credem ca avem dreptul sa concesionam (si nu sa cumparam, deci sa detinem in proprietate) pe veci un petic de pamant precis delimitat, de doi metri lungime, unul latime si maxim trei adancime (ca si cum dedesubt s-ar mai putea inmormanta si altii - dar nu, aici intri in conflict cu statul, deoarece poti atinge oarece resurse de subsol) in care sa ne bagam pe noi sau pe ailalti din familie pentru sapte ani (sigur) sau mai multi (probabil). Spun "sa concesionam pe veci" ca si cum termenul "veci" ar exista in limbajul/duratele/terminologia juridicului contractelor de concesiune. Parca si vad un contract intre statul roman si tomata montana in care ultima concesioneaza terenul aurifer pe durata "veci".
Credem ca avem dreptul ca si copiii mici, sub varsta de un an, sa fie spovediti. Pentru ce, asta numai mintile profane si pacatoase se pot intreba. Si mai credem, asociat, ca aceiasi copii care in termen medical sunt la marginea termenului de "sugari" trebuie sa fie obligati sa nu manance nimic inainte de a fi spovediti.
Credem ca avem dreptul sa platim cu totii impozite in stat, numai biserica nu. Credem, evident, ca Iisus a zis "sa dam Cezarului ce-i al Cezarului si lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu".
Credem ca daca autobuzul ultramega aglomerat in care ne aflam trece la mai putin de o suta de metri de o biserica (care poate sa nu se vada, dar noi sa stim ca e acolo) trebuie sa dam instantaneu drumul la orice bara de care ne tinem, sa ne tina ailalti proptiti cu burta, spinarile si sacosele, ca sa ne inchinam. De preferinta de cel putin trei ori, in medie de sapte-opt. Dupa care, coborand din autobuz, sa ne tragem mucii, sa scuipam o mare flegma pe trotuar si sa ne aprindem o tigara. Sau, alternativ, daca nu coboram, sa intretinem niscai dialoguri sociale cu cel sau cea care ne-a proptit in dreapta sau in stanga, dialoguri care sa inceapa cu "fa proasto" sau "ba boule".

Ce nu inteleg eu e asta: daca eu, om al muncii normal la cap si la program, aflu dimineata la sapte de la televizor despre stirea de care am pomenit intru inceputul acestui material, iar stirea e deja filmata, montata si data pe post, de unde au stiut sutele de imbrancitori si degraba pupatori de moaste despre faptul ca la biserica respectiva vine taman azi un transport de moaste. Exista undeva un program, ceva in genul aluia de la televizor, unde scrie "luni - biserica trei ierarhi - moastele sfintei evdoxia; marti - manastirea antim - capul sfantului ioan botezatorul cand era mic; miercuri - catedrala mituirii neamului - degetul mic al sfantului mare mucenic arghir"? Un program de asta, care sa se distribuie de preferinta printre pensionari/bisericosi? Sau umbla de cu seara cate un pensionar din vecin in vecin si le sopteste conspirativ "maine dimineata se baga moaste la biserica"?

Cu alte cuvinte eu de-abia m-am trezit si cu ochii carpiti incerc sa ma imbrancesc in transportul in comun sa-mi duc copiii la gradinita si aia nu numai ca stiau in avans, dar se imbrancesc deja de cateva ore in usa bisericii sa ajunga sa pupe niscai moaste. De unde stiau, frate, unde sa fie si de la ce ora?! Da' acolo nu se fac liste, ca la casa de pensii sau ca la casa de sanatate? Sa intre lumea in ordine si sa pupe ce au de pupat, ca nu se termina moastele daca nu intri in primii o suta, ca doar nu e ca la bacalaureat, daca n-ai fost admis in sesiunea asta de pupaturi nu mai ai voie sa pupi moaste trei sesiuni de acum incolo?

Sa nu ma intelegeti gresit: consider ca in general fiecare e liber sa pupe ce vrea si cand vrea. Dar ideea merita ceva zis. Daca nu ce-am spus eu aici, macar asta. Cinste tie, marite Vasile.

Cutumele recrutarii la noi

2011-06-12T23:01:00.000+03:00

Daca ai apucat sa lucrezi la stat, nu te angajeaza nici dracu' la privat.
Daca ai apucat sa lucrezi la privat, nu te ia nimeni sa lucrezi la stat. Si nu te-ai duce tu, din principiu, decat in situatia in care absolut toate rudele de pe lumea asta ti-au murit in catastrofa in care ti s-a daramat si casa si nu ai altceva de munca.
Farma vrea experienta in farma.
ONG-urile vor experienta in ONG-uri. Sau voluntariat, ca si cum avem la timp liber si ne urcam pe pereti acasa de plictiseala.
Fast moving-ul vrea experienta in fast moving.
Vanzarile vor experienta in vanzari.
Asigurarile vor experienta in asigurari.
Financiarul vrea experienta in financiar.
Inginerii care recruteaza, inteleg de obicei "vanzari" atunci cand spun "marketing". Pentru ei e totuna.
Daca n-ai lucrat in industria hoteliera n-ai cum sa lucrezi acolo.
Daca n-ai lucrat in retail nici n-o sa ajungi.
Si tot asa.
Intr-o tara de 20 de milioane de privitori din care doar 3 milioane muncesc legal ca plateasca taxe sa-i tina pe ailalti, toti vor musai experienta in domeniul lor de activitate.
Internship-urile iau oameni care nu au terminat facultatea si nu au mai mult de 25 de ani.
La varsta la care se presupune ca te decizi ce vrei sa faci cu viata ta (nu vorbesc de momentul in care decizi la ce facultate "dai" - aia e o cu totul alta tampenie), esti indeajuns de imberb si neinformat incat sa n-ai habar de toate astea.
Cand le descoperi e deja tarziu. Si ajungi la inceputul articolului.

Dormiti linistiti, ochiu' providentei vegheaza

2011-01-07T11:59:00.002+02:00

In episodul de astazi va prezentam modul in care se scriu, mai nou, stirile externe de catre unii autori romani. Este vorba despre materialul - proaspat, inca - referitor la ridicarea nivelului de alerta in obiective specifice din Londra.
Sursa de la care am plecat se afla pe HotNews in forma atasata aici. Sursele acestei stiri referitoare la capitala Marii Britanii sunt, asa cum orice redactor roman normal la cap isi poate imagina, un cotidian din Australia si CNN. Evident. Nu?

Bine ca n-au scris despre asta ziarele din Ucraina. Sau poate or fi scris, dar autoarea nu a avut acces la ele.

Data viitoare ii sugerez sa incerce editia engleza online a Pravda - o sursa destul de buna de informatii, chiar si atunci cand e vorba despre opiniile personale ale unor autori rusi asupra evenimentelor externe.

Nici prin cap nu i-a trecut autoarei ca, fie cel putin in teorie, cea mai buna, credibila si informata sursa despre subiect ar putea fi care alta decat BBC. Si de aici distorsionarea situatiei.

Tonul oarecum alarmist al materialului HotNews ("in contextul in care capitala Marii Britanii se afla, in ultimele ore, sub amenintarea unei alerte teroriste ridicate la nivelul de "sever"") pare a fi dezmintit oarecum de catre BBC care nu acorda subiectului decat spatiu in cadrul sectiunii referitoare la UK, si acela intre o stire despre cricket ("Ashes: England wrap up 3-1 series win over Australia") si una despre oua contaminate importate in UK ("German dioxin contamination eggs exported to UK").

Revenind, materialul romanesc extinde la modul generic ridicarea nivelului de alerta in toata Londra ("La Londra au fost impuse, vineri dimineata, masuri de securitate sporite, in contextul in care capitala Marii Britanii se afla, in ultimele ore, sub amenintarea unei alerte teroriste ridicate la nivelul de "sever", scrie CNN.") desi situatia sta, de fapt altfel: "The terrorist threat level specific to major UK transport hubs has been raised from substantial to severe". Carevasazica nu Londra in sine ci cele mai importante noduri de transport britanice. Chiar daca - asa cum se precizeaza in stirea de la BBC, "The threat to the UK overall remains where it has been for the past year [s.n.] at the second-highest level, "severe"."

Avem apoi penultimul si ultimul paragraf ale stirii noastre, care nu fac altceva decat sa-si dea cu stangul in dreptul:
"Potrivit unei surse din serviciile britanice de informatii, citate de CNN, autoritatile de la Londra au intrat in posesia unor informatii privind pregatirea unor posibile atacuri teroriste la Londra sau in apropierea capitalei, vizate fiind in special statiile de metrou si aeroporturile.
Totusi, o sursa din serviciile de securitate a declarat pentru The Telegraph ca amenintarea terorista nu este una "iminenta", insa au fost depistate activitati ale unei celule teroriste, lucru care a starnit ingrijorarea autoritatilor."

Dar iata ce zic, de fapt, serviciile britanice de informatii si autoritatile de la Londra:
"Security officials are stressing the change is precautionary. (...) Officials say if there was any intelligence of an imminent threat or a plot under way the threat level would be raised to its highest level, "critical"."
Adica, daca intr-adevar ar fi existat vreo suspiciune de acest fel alerta ar fi fost ridicata instantaneu la cel mai de sus nivel.
Si, mai departe: "These sector threat levels do change quite often. Normally the changes happen out of the public eye and officials don't comment on them." Adica niste lucruri relativ obisnuite, all in a day's work, cum ar zice francezul. Dar nu a depistat - inca - nimeni activitati ale vreunei celule teroriste.

Un cititor poate neavizat, poate grabit si poate mai slab de inger si-ar anula pe data orice intentie de a se indrepta catre Londra sau s-ar intoarce de urgenta acasa. Ori, fara a trece putin prin filtrul ratiunii ceea ce vedem si fara a incerca sa ajungem cat mai aproape de cea mai apropiata sursa de informatii (intr-o vreme in care informatia ne sta literalmente la buricele degetelor) inducem in eroare si suntem, la randul nostru, indusi in eroare.

Stire de mare angajament

2010-12-15T14:52:00.001+02:00

In imaginea din stanga avem o captura a unei stiri aparute astazi pe site-ul Antena3. Stirea este (deocamdata) disponibila la adresa asta, insa am ales s-o pastrez pentru ca (mi-as dori sa se intample asa) cineva ar putea-o inlatura. Fie si macar de rusine.
Ce e interesant in aceasta stire? Pai faptul ca persoana care a scris-o nu respecta nimic din ceea ce ar trebui respectat la crearea unei stiri. Cu alte cuvinte, ce avem noi aici, vorba lui Toma Caragiu, e doar o gramada de cuvinte, ca sa ma exprim academic.

Asadar, sa incepem:
"Un bărbat însurat a încercat să-şi organizeze o petrecere privată acasă. A invitat în apartamentul său patru femei sexy şi a început dezmăţul."
Pana aici pare OK, insa stirea nu ne spune urmatoarele care ar trebui spuse de la inceput: cand, unde, cine, de ce, eventual cum.
Fraza 2: "Când petrecerea era în toi, s-a trezit cu nevasta acasă, care a luat-o razna când a văzut ce se petrece."
Acesta a fost - sau este - ca sa zic asa adevaratul punct culminant.
Fraza 3: "Aceasta a ţipat mai întâi la bărbat şi apoi s-a năpustit asupra tinerei, pe care a luat-o de păr."
In aceasta penultima fraza (da, penultima) autorul presupune ca noi stiam deja, din bogatul sau expozeu anterior, urmatoarele:
1. Doar una dintre cele 4 femei era tanara, celelalte trei fiind (mai) in varsta. Cu toate acestea, sexy, asa cum ni se spune in prima fraza.
2. Sotia napustinda era la randul sau mai in varsta decat, evident, tanara.
3. Tanara, tanara si fraiera, deh, nu a mai apucat sa fuga.
Si, in fine, ultima fraza a stirii: "Celelalte trei femei au scăpat, iniţial, de furia nevestei pentru că erau ascunse după perdea şi în dulap."
1. Au scapat doar initial, pentru ca femeia pusa pe fapte mari, asa cum stirea NU ne spune, stia ca si ele se afla in casa si s-a apucat sa le caute. Si, implicit, le-a gasit si le-a tras-o si lor.
2. Asa cum stirea din nou NU ne spune, "celelalte trei femei" probabil stiau ca sotia clientului urma sa soseasca. Altfel nu-mi explic de ce in timpul petrecerii private la care trebuiau sa furnizeze niste servicii ele stateau pur si simplu ascunse fie in dulap fie dupa perdea.
3. Mai exista o posibilitate, poate nu de neglijat, pe care stirea nici nu ne-o spune si nici nu o ia in calcul: fanteziile sexuale ale respectivului implicau prezenta in dulap, respectiv dupa perdea, a celorlalte trei femei.
4. Nu in ultimul rand, poate ca era inghesuiala in casa respectivului si singurele locuri unde "celelalte trei" isi puteau astepta randul erau, evident, dupa perdea si in dulap. Nici asta nu ne spune stirea, la fel cum nici, daca era asa inghesuiala, de ce respectivul barbat a mai chemat 4 (patru) femei si nu doar una, sa zicem.
...Si iata cum, din patru fraze, un dactilograf sau o dactilografa ne-a facut sa citim de cel putin doua ori o stupizenie pentru a incerca sa intelegem macar de ce. De ce stirea, nu subiectul ei.

Cum sa pierzi sapte zile in Lisabona: ziua 6

2010-10-20T16:58:00.001+03:00

In ziua a sasea, asa cum scrie si la carte, deja ne venea sa ne cam odihnim. Umblasem ceva si am zis sa o luam mai usor. Si cineva a venit cu o idee indeajuns de creata dar nu atat de inspaimantatoare incat sa ne doboare: sa mergem sa vedem stadionul echipei Benfica. Pana mea, am ajuns la Lisabona si nu vizitam tocmai stadionu'. 'Tamai obiectivu' turistic.

Hai s-o facem si p-asta: fatfrumosul de la receptie, extrem de serviabil dealtfel in ce priveste informatiile, 'abar n-avea unde e, ceea ce evidentia clar interesul lui din tata-n fiu pentru fotbal. Noroc cu hartile.
Am vazut ca stadionul (Estadio da Luz, pentru cunoscatori) era asezat asa, cam intr-o parte dar, bazandu-ne pe experienta mersului pe jos din zilele anterioare, nu parea deloc din alta poveste. De dimineata, proaspat pusi la cale cu micul dejun, am zis sa ne relaxam un moment in Jardem Calouste Gulbenkian, care era cam la o aruncatura de bat de hotel.

O gradina minunata in care se afla Fundatia Culturala Calouste Gulbenkian (observati numele - va e clar si voua cum ne-a fost si noua ca e vorba de un portughez din tata-n fiu, ruda cu Vasco da Gama) si muzeul memorial al aceluiasi. O gradina unde caldura se estompa, unde puteai sa stai linistit pe o banca si sa citesti, unde puteai sa mananci (asa cum faceau o gramada de corporatisti de prin imprejurimi),... unde puteai sa vii sa dai de mancare la rate sau la pesti, sau - asa cum am vazut numai cu coada ochiului, ca deh - sa vii imbracata ca o domnisoara extrem de bunuta si respectabila fugita de la birou si sa te dezbraci brusc in costum de baie ca sa faci si tu plaja pe iarba, de ce nu.

Dupa ce ni s-a asezat micul dejun si ne-am distrat cu niscai rate care se bateau cu pestii pe bucatile de chifla pe care le aruncam, am zis sa hai.
Privita in ansamblu, provocarea mersului pe jos pana la stadion era asa: intors la bulevardul mare pe care venisem cu autobuzul, pentru ca vazusem ca era drept si cam taia orasul in doua. Apoi stanga, dreapta, stanga si drept inainte inca ceva.

Am purces, asadar, pe Avenida da Republica inainte cu aplomb. Am trecut pe sub (ca deh, asa e la astia, garile din oras sunt ori sub pamant ori deasupra lui...) gara de la Entrecampos ajungand la intersectia cu Campo Grande si Avenida das Forcas Armadas, acolo unde urma primul milestone al calatoriei noastre: facutul la stanga.

Am facut-o la stanga. Moment in care lucrurile au inceput sa se imputineze in jur. Daca va uitati pe harta nu pare, pentru ca se intra in zona universitara, adica in campus, intre camine si facultati. Da' pustiu, frate... Ori erau toti la cursuri, ori la munca, ori nicaieri... am mers pret de vreo zece minute fara sa vedem tipenie si la un moment dat am tresarit de fericire pentru ca inaintea noastra era un politist care dirija si el ce bruma de circulatie era pe acolo. Ah, am uitat sa spun, asta era aproape de intersectia lui Forcas Armadas cu Avenida Prof. Gama Pinto.

Ne-am apropiat increzatori de politist - bai, e politist, trebuie sa stie de stadion, daca nu e microbist macar o fi fost si el o data trimis sa apere linistea si ordinea publica la vreun meci p-acolosa, cum se procedeaza la noi cand joaca Steaua pe Ghencea. Si l-am intrebat incotrova.

S-a uitat la noi cam scrutator.
Apoi ne-a intrebat daca suntem cu masina.
Noi ne-am uitat la el la fel, avand in vedere ca ne vazuse de ceva distanta ca venim pe jos. Si i-am zis ca nu, da' ca asta nu e o problema.

Bine, a zis. Luati-o p-aici (la dreapta), la prima o faceti la stanga si mergeti pana la stadion. Si a dat asa din mana a inainte. Si-am plecat.
Zona e frumoasa, nimic de zis. In dreapta facultati - farmacia, stomatologia, dreptul, alea alea. In stanga un spital. In stanga acelasi spital. Da' mare ma nene... Daca era in Bucuresti, in sase luni hectarele curtii spitalului astuia ramaneau a cincea parte si se umpleau de imobile de birouri. Da' aicea nu... E impropriu sa spui spital, pentru ca e un fel de mosie, unde intri si daca nu ai masina faci un sfert de ora pe jos pana la spital. Un parc de mai toata frumusetea, si in varful dealului Hospital de Santa Maria.

Am ajuns la intersectie, am facut-o la stanga pe Av. Prof. Egas Moniz. Si ghici ce? In stanga tot spitalul ala era. Si abia aici era intrarea aia oficiala. Pe unde, la ei, intra toti, adica inclusiv aia calcati de masina sau bolnavii de raie, nu numai presedintele si primaru'.
Si dupa poarta, pe drumul spre spitalul in sine, asa, cam cat e la noi spatiul de la Feeria, o parcare nene pentru toti, adica inclusiv pentru aia de-i numesc doctorii nostri "apartinatori". Pe gratis, culmea. Si in curtea spitalului, cum ar veni. Si fara tigani care sa-ti zica trage-o aci ca am io grija de ea, te costa zece lei sa-ti traiasca copilu sa fie sanatos al' de ti s-a operat sau altele asemenea.
Si mai mergem cinci minute. Si spitalu' asta parea ca nu se mai termina, in schimb pe dreapta isi iteau capu' niste constructii care aduceau a ceva sportiv. Mai sa ne tresara inima-n noi de bucurie ca am ajuns. Da' de unde - erau numai niste simple terenuri de sport. Ce e drept, mari. Stadioanele noastre sunt cam ca astea care, intre noi fie vorba, erau baza sportiva a universitatii.

Asa ca ne-am linistit si am continuat sa mergem dupa cum ne indicase vajnicul aparator al legii si ordinii portugheze. Inca vreo - sa zic - doi kilometri. La un moment dat pe fetele noastre si-a facut aparitia un mic semn al disperarii vazand ca trecem peste ceva ce parea a autostrada (Eixo Norte-Sul). Adica, in lumea civilizata, marginea orasului. Sentiment care mi-a adus aminte, brusc, de vacanta noastra la Roma.
Dar, ca niste curajosi urmasi ai lui Decebal si Traian, ne-am reprimat imediat orice urma de slabiciune si am continuat sa marsaluim fara sa ne intereseze nimic. Abia acum, la mai bine de un an dupa isprava, imi dau seama ca nu ne-a interesat nici macar cat am facut pana acolo...

Mergeam, iar soseaua pe care mergeam devenea din ce in ce mai pustie, chiar daca pana atunci nu prea intalnisem multe vietati, si din ce in ce mai autostrada - adica mai fara trotuar si mai inconjurata de vegetatie tipica zonelor de camp. Acolo unde in fata noastra chiar a aparut asa, ca un fel de papuriste pe coama unui deal, imediat dupa ultima intersectie, am zis sa nu pierdem ultima ocazie in civilizatie si sa mai riscam o intrebare. Poate, cine stie, nu mai aveam mult si intram in alt oras. Sau poate oamenii care ar fi fost pe acolo au auzit de vreun stadion. Sau poate de vreun mijloc de transport care ne putea duce inapoi in lumea civilizata.

Si am intrat, pe Estrada da Luz, intr-o carciuma aproape identica din punct de vedere al atmosferei, spatiului, ocupantilor cu cele romanesti. Am incercat marea cu degetul si femeia care vindea diverse ne-a indicat acelasi semn - si aceeasi directie - ca politistul. Adica a dat din mana, a lehamite, spre inainte.

Ma, astia or fi obisnuiti ca pe vremea navigatorilor de descoperira America, frate. Probabil ca si aia tot asa, au intrebat ceva, li s-a spus "mergi incolo" si au mers pana au dat de cu totul altceva... Bai si m-am uitat incotro aratase cu mana femeia. Acolo incepea un deal. Si autostrada urca pe el. In stanga, in dreapta, nu tu blocuri, nu tu case, nu tu nimic. Bine, in stanga cica sunt niste blocuri, dar credeti-ma ca: 1. pana ajungi la ele risti sa mori in cel putin doua feluri, dintre care calcat de masini pe autostrada ca gaina e cea mai de dorit, si 2. Ocupantii blocurilor, in general, cat e lumina afara sunt la serviciu deci nu acasa. Exceptie fac cei care n-au serviciu si care in principiu stau la furat/baut/tras pe nas sau bagat in vena. Ce dor mi-era de cainii vagabonzi din Bucuresti...
Dar, epuizati si fizic si psihic, am zis daca am ajuns in pana noastra pana aici, hai sa mai urcam si dealu' asta. Cine stie ce descoperiri o sa mai facem dincolo de el.

Si am luat-o la picior pe marginea papuristii de langa autostrada. Nu va lasati amagiti de Google Earth care in zona aia arata un camp frumos si verde cu iarba, pana la niste case. Pana la niste case alea erau niste balarii d-alea inalte si uscate, galbene - ceva intre stuf si matura printre care se cascau poteci ca-n padurea aia neagra din desenele cu Alba ca Zapada. Pe jos numai sticle sparte si siringi din acelea. La vederea carora chiar am zis "hai cat putem de repede ca daca iese vreun urangutan de prin boscheti, aici murim si nu ne mai gaseste nimeni nici cu caini de urmarire", ceea ce nu cred ca e departe de adevar. Dupa care urmeaza un perete inalt de pamant, in varful caruia stau straja niste case.

In mod straniu si ciudat, din varful dealului am vazut stadionul...

Deja restul nu mai conteaza. Estadio da Luz e cam cat Casa Poporului, ca sa va faceti idee despre ce inseamna o adevarata baza sportiva...

Dupa ce i-am dat roata - asta insemnand cam vreun sfert de ora de mers, sa zic, ne-am asezat lesinati pe niste trepte sa mancam oarece imbucaturi ne adusesem de acasa. Si am plecat inapoi...

Am zis sa iesim pe sub bretelele autostrazii direct pe partea cealalta ca sa nu mai fim peste drum. Si, incercand sa urcam, am sarit eu gardul primul si din mare viteza mi-am infipt piciorul intr-un colt al gardului ala orizontal si ondulat de autostrada. Lasa, zic, nu-i nimic, asta e, desi mi-a parut cam rau ca aparuse o gaurica in blugi. Cand ne apropiam de carciuma in care intrebasem ultima oara, o vad pe doamna ca se albeste la fata si ma-ntreaba cu glas de groaza "da' ce-ai patit?" Ma uit in directia privirii ei si-mi vad adidasu' stang rosu de sange. Pe dinafara. Nimica, zic. Pai si de unde curge sangele asta?! Pai m-am julit adineauri, n-ai vazut? Pai si de ce curge atata?!

Intrucat eram in mijlocul campului, tot ceea ce se numea servetel a fost instantaneu imbibat de sange iar drept garou/bandaj a slujit o soseta, daca-mi mai aduc bine aminte. Culmea e ca nu ma durea nimic, chiar deloc. Si mergeam normal...

Drept pentru care am purces la drum inapoi spre casa. Am trecut cu mare avant inapoi peste autostrada aia de la marginea orasului si, la urmatoarea intersectie am zis hai s-o facem la dreapta, deoarece in departare se vedea orasul.
Zis si facut... am cotit-o pe Avenida dos Combatentes, ajungand imediat in fata hotelului Marriott. Frumos, inalt, dar in mijlocul unei pustietati ceva de speriat. Acolo nu ai ce face si trebuie sa te bazezi pe transportul hotelului sau al tau propriu daca vrei sa ajungi undeva... Am mai trecut peste inca un inceput de autostrada, apoi inca una (Linha do Centura, auzi) si undeva in fata a inceput sa se vada asa, ca un parc. Care parea cunoscut...

Si da, chiar era cunoscut - era Jardem Gulbenkian! Adica era la coltul strazii hotelului, ca sa zic asa... ceea ce ne-a facut sa ne dam seama ca de la stadion pana acasa nu am facut mai mult de trei sferturi de ora, pe jos... poate chiar mai putin!

Cum sa pierzi sapte zile in Lisabona: ziua 5

2010-07-30T10:03:00.002+03:00

Ziua cinci a fost ceva mai scurta decat celelalte in evenimente. De cand am sosit aveam in plan sa vizitam acvariul - in orice oras m-as duce, daca ar avea asa ceva nu cred ca l-as rata. Plus ca, pana la urma, "trebuie sa-mi iau sandale" deja devenise un soi de emergency.

Ajunsi din nou la gara Oriente, ne-am invartit putin prin fata - nu mai retin daca v-am pomenit, gara respectiva e cu fata spre Tejo, iar autogara de unde pleaca autobuzele spre Freeport e in spatele ei. Iar intre gara si Tejo e un mall. Pe care-l cheama, cum altfel, Vasco da Gama.

Tot pe acolo e si un mare centru de conferinte si langa el, acvariul.

Dupa plimbare am dat, deci, o fuga pana in Freeport de unde am achizitionat respectivele sandale si ne-am intors sa vizitam acvariul.
Doua lucruri mari nu veti pierde daca intrati in acvariu - pestele-luna si vedetele institutiei, vidrele Eugen si Paula.
Credeti-ma, nebunii astia doi fac toti banii si spectacolul.

Cum sa pierzi sapte zile in Lisabona: ziua 4

2010-07-29T18:27:00.001+03:00

Asaaa... dupa deja cunoscuta masa si cu bagajele deja puse la punct dupa ziua de ieri de la Freeport, am zis hai sa vedem si noi cum arata orasu' asta, sa nu zicem ca am fost turisti si ne-am dus numai la cumparaturi.

Zis si facut. Acelasi traseu, in mare, pana la Il Corte Ingles, parcul Marques de Pombal. Apoi am traversat strada si am coborat pe panta aia frumoasa care poarta si ea nume de parc, Parque Eduardo VII, pe unde alergau in sus si in jos tot felul de joggeri si joggerite de trebuia sa te uiti pe unde mergi ca sa nu te calce in picioare. Coborand noi am avut ocazia sa vedem si un frate mai mare al hotelului nostru - Sana Rex. De la distanta la care l-am vazut presupunem doar ca avea ceva mai multe stele, fie si doar pentru ca se invecina cu un nume care inseamna insasi istoria hoteliera - Ritz Four Seasons.

Apoi acelasi deja vu - Praca Marques de Pombal, Avenida da Liberdade (aia cu vuitton) si Praca Restauradores. Bun. Pana aici mai fusesem si, pentru ca ne simteam in siguranta avand atatea harti (la noi, doar doua; la hotel, inca vreo doua... cred) am zis hai s-o luam de capu' nostru.
Unde sa mergem? Pai hai sa vedem si noi catedrala orasului si castelul lui Sao Jorge (ca asa-i zic ei. Presupun ca e vorba de sfantu' Gheorghe.)

Din Restauradores am bagat de seama ca in apropiere e si Elevador de Santa Justa, daca-l aveti incercuit pe harta sa-l vedeti. N-aveti de ce sa-i faceti mai mult de o poza din afara, e un simplu turn de fier in care urci cu un lift pret de vreo 20 de metri doar ca sa admiri orasul de ceva mai sus. Ca sa urci cu liftul ala de un leat cu turnul Eiffel trebuie sa stai la coada la fel cam ca la acelasi. Si nu merita: in Lisabona sunt locuri publice destul de multe de unde poti admira panorama orasului si nu trebuie sa dai bani. Unul e miradouro despre care am pomenit in ziua a doua (cred), iar altul e asta la care o sa ajungem noi ceva mai incolo, pe drum spre castel.
Noroc ca am plecat de dimineata, pentru ca am mers pe jos. Mult.

Din Restauradores iesi imediat in Rossio, alta piata aproape la fel dar ceva mai mare, unde e si McDonald's - daca te roade foamea sau n-ai gasit o toaleta de stejar extrema urgenta.
Dupa aceea am luat-o in jos pe Rua Aurea. De unde iar am facut niscai cumparaturi. De data asta mai mici si mai scumpe :) Si, ajunsi in Praca do Comercio care era toata inchisa cu gard de tabla fiindca tocmai atunci ii apucase si pe ai lor schimbatul dalelor, am facut-o la stanga si iar la stanga pe Rua da Madalena pana la biserica avand acelasi nume si de unde incepe sa urce o strada cu un tramvai galben si turistic spre castel. De aici, din zona asta (de fapt de la Largo da Madalena) incepe cartierul care se numeste Alfama.
Noi, fiind viteji, am luat-o cum spuneam pe jos.

Pana la catedrala nu e mult de mers. E, insa, din ce in ce mai abrupt. Asa ca dupa vreo zece minute de urcat obosesti. Cam in apropierea catedralei, pe dreapta, e un loc mic de unde poti vedea peste case o panorama a Tejo-ului, pana pe malul celalalt (cred ca undeva pe langa restaurantul Estrela da Se, insa nu mai sunt chiar foarte sigur). Cam toti turistii se opreau aici sa-si traga sufletul si sa faca poze. Si sa se fereasca de singurul cersetor din zona, din pacate extrem de agresiv - cu cat il refuzai mai mult, cu atat se baga mai tare in sufletul tau.

Amplasamentul catedralei e un pic ciudat - in panta, in curba, ai senzatia ca tramvaiul intra inauntru. Catedrala Santa Maria Maior de Lisboa, cunoscuta de intimi si drept Se de Lisboa, m-a dus cu gandul - si nu stiu de ce - la Westminster Abbey. Am intrat, am iesit, era intuneric si liniste, era mareata, goala, n-aveai ce vizita si n-aveai voie sa faci poze. Virtalii si altare am tot fotografiat, asa ca n-aveam ce tine minte.

Pana la castel, aceeasi aruncatura de bat. Tot in curba, tot in panta, tot inghesuit. Iar castelul, cu taxa de intrare. Scump, dom'le, scump. Dincolo era mai ieftin. N-am dat cateva zeci de euro sa ne culturalizam, am preferat sa ramanem profani si inculti in micimea noastra pentru ca nu ne-am dus pana la Lisabona sa vizitam Turnul Chindiei. Am stat, ne-am tras sufletul si aici, am facut o poza la gradina din jurul lui, si am luat-o la picior inapoi spre vale.

Unde cea mai notabila oprire a fost tot in Praca do Comercio, pe extremitatea dinspre apa, delimitata de aceleasi garduri dar circulata pentru ca era iesirea unei statii de metrou.
Aici, intr-o zona imprejmuita langa iesirea metroului si debarcaderul catamaranelor care te duceau pe malul celalalt, e un loc cu niste ghivece-scaun rotunde, din plastic, in care ai senzatia ca te dai in masinute. Frumoase, odihnitoare, bine-venite.

Idee de impozit nou - episodul 2

2010-07-29T15:13:00.000+03:00

In goana lui nestavilita pentru a scoate bani din... orice (era sa zic "din piatra seaca", dar asta poate face obiectul unui posibil episod 3), iata inca o solutie pe care o cedez gratis - cu drepturi de autor cu tot, ca sa nu mi le impoziteze si pe alea - guvernului.

Zic sa se impoziteze si locurile de veci. Cu cat la suta ii lasa inima.

Eu cu mare drag am sa le dau, incepand de la Basescu in jos, cel putin 1% din locul meu de veci.
Sper sa incapa. Toti.

Hai sa biorezonam

2010-07-13T15:34:00.000+03:00

Parca n-as face biorezonanta cu unu' pe care-l cheama Stafie...

Românu' prost în vacanţă la bulgari

2010-07-12T14:14:00.000+03:00

...Mă duc eu în concediu la bulgari acum doi ani, la Albena. Frumos, hotelul, conditiile, toate alea. Ieşim într-o dimineaţă la plajă şi pe şezlonguri nu erau saltele. Lângă uşa hotelului, bulgarul bătrân - la vreo 60 de ani - dădea cu mătura. Mă uit eu în stânga - dreapta, nu-mi inspiră nimic şi mă duc la el. Îl întreb în engleză, frumos şi politicos, de unde se iau saltelele pentru şezlonguri. La care el mă ia de umeri, mă îndreaptă cu faţa spre mare, îmi arată, în mijlocul plajei, un pavilion mare de-ăla de plastic şi grăieşte curgător: "Etă palatkătă!".

Daca apar manifestari neplacute...

2010-07-08T21:55:00.000+03:00

...adresati-va medicului sau farmacistului. Asa zice spotul publicitar pentru, printre altele, ProctoGlyvenol. Medicament pentru hemoroizi.
Adica dupa ce ca te doare-n... si-ti dai cu de-ala, ce manifestari mai neplacute decat cele pe care deja le ai mai pot aparea?

Revista presei de azi, de pururea si din vecii vecilor, amin.

2010-04-27T16:40:00.004+03:00

Iata, mai jos, cateva extrase din stirile cele mai interesante ale zilei de astazi, in viziunea celor de la hotnews, si cum ar fi trebuit ele sa arate, de fapt, in lumea reala - pentru noi toti ceilalti.

HotNews	Me
Cainii maidanezi din Bucuresti, eutanasiati dupa sapte zile de tinut in adaposturi - proiect de lege al Prefectului In acest moment, ONG-urile sustin ca in Bucuresti sint 40.000 de ciini maidanezi, in timp de Primaria sustine ca sint circa 100.000 de maidanezi.	Cainii maidanezi din Bucuresti, eutanasiati dupa sapte zile de tinut in adaposturi - proiect de lege al Prefectului In acest moment, ONG-urile sustin ca in Bucuresti sint 40.000 de ciini maidanezi, in timp de Primaria sustine ca sint circa 2.000.000 de maidanezi.
Raluca-Ioana van Staden a castigat, in cadrul Salonului International de Inventii de la Geneva, Trofeul de Aur al Organizatiei Mondiale pentru Proprietate Intelectuala pentru cea mai buna femeie inventator. Impreuna cu sotul ei, Jacobus Frederick van Staden, cercetatoarea romanca a inventat un "senzor care determina existenta cancerului in corpul uman in mai putin de 6 minute".	Andreea Marin, cunoscuta publicului din Romania si drept Andreea Marin Banica, a castigat, in cadrul Salonului International de Inventii de la Geneva, Trofeul de Aur al Organizatiei Mondiale pentru Proprietate Intelectuala pentru cea mai buna femeie inventator. Singura, si nu impreuna cu altcineva, romanca a inventat imbracamintea pentru bebelusi cu chiloti extensibili. In mai putin de 6 minute.
Guvernul ar putea solicita FMI o noua derogare de la tinta arieratelor. V-ati lovit pana acum de blocajul financiar? HotNews.ro va invita sa va spuneti experienta.	Guvernul ar putea solicita FMI o noua derogare de la tinta, arieratilor. V-ati lovit pana acum de blocajul financiar? Stati sa vedeti de acu' incolo!
Marko Bela vrea ca si in Romania sa se modifice Constitutia fara referendum, ca in Ungaria	Poporul vrea ca si in Romania sa se modifice Ungaria fara referendum, ca in Constitutie
Antreprenoriat in Caracal: Lumea imi spune "dom' doctor", desi am absolvit ASE-ul (...) "Imaginati-va cum ar fi sa produci energie electrica sau sa faci cercetare si inovatie la Caracal," spune "doctorul" absolvent de ASE, Cosmin Radulescu.	Antreprenoriat in Caracal: Lumea imi spune "dom' doctor" pentru ca am scoala mai multa decat tot cartierul la un loc (...) "Imaginati-va cum ar fi sa produci energie electrica sau sa faci cercetare si inovatie la Caracal," spune "doctorul" absolvent de ASE, Cosmin Radulescu. "Da' chiar" spunem noi.
Barbatii americani se orienteaza spre femei eco Un studiu sponsorizat de producatorul american de echipament sportiv Timberland arata ca barbatii din SUA sunt mai atrasi de femeile eco-friendly, mai precis cele care recicleaza, sting luminile cand parasesc o incapere sau conduc masini cu un consum redus de combustibil.	Barbatii americani se orienteaza spre femei eco Un studiu sponsorizat de producatorul american de echipament sportiv Timberlake arata ca barbatii din SUA sunt mai atrasi de femeile eco-friendly, mai precis cele paroase, cele care recicleaza tot, sting luminile cand parasesc o incapere, tac din gura, aduc berea cand li se spune si nu stiu cum se utilizeaza telecomanda.
Mamele angajate sau studente ar putea primi indemnizatii lunare si de la al patrulea copil in sus Deputatii din Comisia pentru munca si protectie sociala au elaborat, marti, un raport favorabil unei propuneri legislative care prevede extinderea indemnizatiei lunare oferite mamelor angajate sau studente la zi si de la al patrulea copil in sus in conditiile in care reglementarile actuale permiteau mamelor sa primeasca indemnizatia respectiva pentru cel mult trei copii.	Mamele angajate sau studente ar putea primi indemnizatii lunare si de la al patrulea copil in sus Deputatii din Comisia pentru munca si protectie sociala (LOL, n. red.) au elaborat, marti, un raport favorabil care prevede extinderea indemnizatiei lunare oferite mamelor angajate sau studente la zi si de la al patrulea copil in sus in conditiile in care reglementarile actuale permiteau mamelor sa primeasca indemnizatia respectiva numai de la al patrulea copil la dreapta si, in cazuri exceptionale, de la al patrulea copil la stanga.
Renault va inaugura centrul tehnic de incercari de la Titu pe 15 septembrie, iar in octombrie se vor face primele teste de vehicule, a spus seful RTR, Philippe Prevel, la conferinta pe teme auto organizata de Mediafax. Numarul angajatilor RTR a ramas la 2.200, insa au reinceput recrutarile, iar pana la finalul anului vor fi angajati 100 - 200 de oameni, dar nu se stie cand va fi atins obiectivul final de 3.000 de angajati.	Renault va inaugura centrul tehnic de incercari de la Titu pe 15 septembrie, iar in octombrie se vor face primele teste de vehicule, a spus seful RTR, Philippe Prevel, la conferinta pe teme auto organizata de Mediafax. Numarul angajatilor RTR a ramas la 2.200, insa au reinceput recrutarile si pana la finalul anului vor ramane numai 100 - 200 de oameni, desi nu se stie daca nu cumva obiectivul va fi cucerit de catre localnici.
Cati kilometri de sosea are Romania? Un raspuns oficial, de la Statistica In 2009 au fost construiti 40 de kilometri de autostrata, astfel ca lungimea autostrazilor romanesti urca la 321 km, se arata intr-un document remis marti presei de catre Institutul National de Statistica. In plus, datele INS mai arata ca lungimea soselelor romanesti este de 8 ori mai mare decat lungimea liniilor de cale ferata. “La 31.XII 2009, drumurile publice totalizau 81.713 km, din care 20,2% sunt drumuri nationale, 42,9%- drumuri judetene si 36,9%- drumuri comunale”, se arata in textul INS.	Cati kilometri de sosea are Romania? Un raspuns oficial, de la Statistica Varianta "la telefon": N-are, bai, manca-v-as. Varianta comunicatului de presa: In 2009 au fost construiti 40 de kilometri de autostrata, astfel ca lungimea autostrazilor romanesti urca la 32 km, se arata in stele. In plus, datele INS mai arata ca lungimea soselelor romanesti este de 8 ori mai mare decat lungimea liniilor de cale ferata. Anul asta, pentru ca pana la recensamantul urmator o fura tiganii si p-asta.
Emil Boc: Automobilul electric nu e o idee nastrusnica, va deveni un lucru real Premierul Emil Boc va propune in sedinta de Guvern de miercuri infiintarea unui grup interministerial pentru elaborarea unei strategii nationale privind trecerea la automobilul electric, fiindca acesta va deveni extrem de important in cativa ani. Masina electrica nu este o idee nastrusnica, ci va deveni cat se poate de real in cativa ani, a mai spus Boc la o conferinta auto organizata de Mediafax.	Emil Boc: Automobilul electric nu e o idee nastrusnica, va deveni un lucru real Premierul Emil Boc va propune in sedinta de Guvern de miercuri infiintarea unui grup interministerial pentru elaborarea unei strategii nationale privind trecerea la automobilul electric, fiindca acesta va deveni extrem de important in cativa ani. Dupa masurile luate pentru restructurarea industriei aeriene mondiale care au dus la inventarea motorului de avion care nu se opreste intr-un nor de cenusa, si dupa revolutionara Ordonanta de Urgenta a Guvernului privind avioanele care merg pe jos, pentru a evita prabusirea, masina electrica nu mai este deloc o idee nastrusnica, ci va deveni cat se poate de real in cativa ani, a mai spus Boc la o conferinta auto organizata de Mediafax.
Lider local al Partidului Popular din Spania: Sunt tigani romani care au venit doar ca sa comita infractiuni si sa fure	Lider local: Sunt tiganii, care au venit doar ca sa comita infractiuni si sa fure

Desene animate. Pentru copii, evident.

2010-04-14T10:43:00.000+03:00

Replici dintr-un desen animat difuzat de Minimax acum doua seri, cu putin inainte de ora 20:00:
- Sa-i spui sa foloseasca prezervativ.
- Sigur, ca data trecuta am luat o boala venerica!
Schimbul de replici este aproximativ deoarece am fost indeajuns de uimit sa nu pot retine cu exactitate ce cuvinte au schimbat cele doua personaje. Personaje dintr-un desen animat destinat, in principiu, copiilor sub o anumita varsta, pentru ca aia peste o anumita varsta am indoieli ca s-ar mai uita la Minimax.

Cat de imbecil sa fii sa lucrezi la ghiseu la banca

2010-04-01T13:10:00.000+03:00

Vreau sa platesc rata lunara pentru cumparaturile pe care le-am facut. Cu cardul. Sistem bun, dealtfel. Agentia CreditEurope Bank de la Unirea e goala. Intru si ma intampina badigardul: asteptati putin.
Inauntru nimeni. La trei ghisee (mi-e peste mana sa le spun "birouri"), trei salariate care cica muncesc.
Dupa cateva minute primesc liber de la cerberul intreprinderii. Ma apropii de una dintre ele. Buna ziua, vreau sa-mi platesc si eu o rata.
Iesiti afara si in dreapta vedeti ca e un automat.
Doamna, dar nu am card la mine, vreau sa platesc cu banii din mana.
Nu, ca nu platiti, va luati bon de ordine.
In agentie in continuare nu era nimeni altcineva. Nici un client, adica.
Ies, ma joc cu minunea tehnicii, care ma blagosloveste cu bonul de ordine numarul 29.
Intru din nou: asteptati, va rog.
Posesoarea de ghiseu mima lucrul cu capul in jos.
In agentie in continuare nu era nimeni altcineva. Nici un client, adica.
Dupa cateva zeci de secunde, ridica ochii interogator si zice cu voce tare: Cine e bonul 29?
Io, doamna... acu am voie sa va dau bani?

RIP YR-LCC

2010-03-31T09:00:00.001+03:00

Acum 15 ani ningea. Si era frig.
Era o primavara capricioasa, fara indoiala.

Odata cu lumina zilei, saizeci de oameni au iesit pe usa.
I-au sarutat pe cei dragi, zambind cu sufletele pline de dragoste. O mama si-a luat grabita copilul de sase ani de mana - ai grija ca e cam intuneric, e si cam frig dar intram repede in masina si-ti trece. Un suflet mic, de numai patru luni, a facut singurul lucru pe care stia sa-l faca: i-a zambit mamei care-l tinea in brate, proaspat trezit si cam devreme pentru el.

Unii s-au urcat in autobuz. In taxi sau in masina proprie, tragand nadejde ca drumul e liber si nu o sa dureze mult.

Caramida cu caramida, un oras uitat a ramas in urma - Arcul de Triumf, Casa Scanteii... gara Baneasa. Si apoi frigul de pe camp. Lumini - putine, dar parca si ele inghetate.
Lume destula, si zgomot. Si agitatie.
Si inca doua ore de asteptare.

Nici unul dintre ei nu a stiut. Sau, poate, singurul caruia i s-a aratat sub pleoapele mici si grele inger ingerasul meu, zambindu-i, a fost copilasul de cateva luni.
Si apoi totul a inceput sa se numere inapoi, de la 180.
Si undeva, la ora 9:11, cele saizeci de suflete au devenit ingeri.

Pe un camp pustiu, in spatele unei gari dintr-o tara uitata, poti sa incerci sa asculti. Sa asculti cum plange un copil.
Astazi se implinesc 15 ani de cand YR-LCC a devenit legenda.

Din tara oamenilor de zapada

2010-03-26T13:38:00.001+02:00

Mi-e greu sa scriu asa ceva. Mi-e greu nu pentru ca nu as face-o. Ci pentru ca, in fiecare clipa, ma strapunge groaza. Groaza ca numai aici, in tara asta, e nevoie sa strigi, dincolo de urlet, dincolo de scrisori, dincolo de plecaciunile facute zilnic la toate autoritatile. Sa strigi pana scoli internetul in picioare.
Sa strigi pentru ca un suflet mic sa apuce ziua de maine. Ziua in care sa poata folosi Google si sa vada ca, inainte ca el sa stie vorbi, il iubeau mult mai multi oameni decat mamica si taticul lui. Doar pentru ca e un pui mic, care nu are nici o vina alta decat ca s-a nascut in tara asta.

Nu va intreb daca iubiti copiii, fie ei mici sau mari.
Ce ati face voi daca ati fi mamica lui? Sau taticul lui?
Ati putea sa inchideti un ochi in vreo noapte?
Raducu are numai cinci luni. Atat. 5.

Si nu stie sa va roage, din inimioara lui de copil, sa-l ajutati.
Ganditi-va ca, peste cateva luni, el trebuie sa invete sa mearga.
Mai intai de-a busilea. Apoi incet, impleticit, in doua picioruse.
Sa spuna "mama".
Sa stie cum arata un om de zapada. Sa se bucure de el.

PENTRU CEI CARE VOR SĂ-L AJUTE PE RĂDUCU:
Cont romanesc pentru donatii:
BRD Agentia Romancierilor
IN LEI - RO39BRDE410SV57748954100
IN EURO - RO20BRDE410SV69441714100
Numele mamei: Popescu Laura Adriana
Pentru donatii din strainatate:
BIC: BRDE sau BRDEROBU

Cont nemtesc pentru donatii fara comision din Europa:
Nume: Carina Marinoiu
Nr. de cont: 280437500
Codul bancii: 57040044
Banca: Commerzbank
Din afara Germaniei folositi:
IBAN: DE84570400440280437500
BIC/SWIF: COBADEFFXXX

Dedicatie pentru Groparu

2010-03-26T11:19:00.002+02:00

La biserica, preotul se intalneste cu un tanar enorias:
- Ce te aduce la biserica, Ioane?
- Iaca, am venit sa ma spovedesc.
- Nu-i nevoie, ti-am citit blogu'.

facem, fara indoiala, parte din elita culturala mondiala

2010-03-12T12:39:00.001+02:00

Astazi dimineata,

pe cand se ingana ziua cu noaptea si puricele se potcovea cu noua ocã de fier si sarea tocmai pana-n inaltul cerului,

postul TV National TV, altminteri cunoscut pasionatilor de documentare si emisiuni de inalta tinuta morala si intelectuala, difuza (e drept, in reluare) o emisiune dedicata melomanilor. Intitulata, firesc, "Zi-i de la mine".

Ce am reusit sa vad, si mi-a parut rau ca nu am putut urmari emisiunea in intregul ei, a fost un singur fragment pe care incerc sa vi-l reproduc asemeni comentatorilor radio de la meciurile romanesti de fotbal.
Cand am deschis televizorul, compozitorul si interpretul Adrian Copilul Minune interpreta, alaturi de un bun coleg al dansului probabil (necunoscut mie datorita - recunosc - marginirii mele intelectuale), urmatoarele:
"sao roma dae daaaeeeeeeee..... uuuuuuuuuuuuuuuuu.... hergheleziiiiiiiiii"

Prima oara am crezut ca nu am auzit cum trebuie. Dar - cum respectivul libret nu avea alta actiune (ca sa ma exprim ca un profan), repetarea mi-a adus confirmarea: da, era vorba de "dae dae" si da, era vorba de "herghelezii".

Probabil ca in protoistoria speciei sale, pe vremurile (din pacate, pe alocuri, destul de recente) cand inca mai furau cai, termenul de "herghelie" a intrat in vocabularul lor fundamental, daca putem sa-i spunem vocabular fara a denatura notiunea.

Si probabil ca Goran Bregovic nu se rasuceste in mormant doar pentru ca inca nu a murit.
Si, probabil, mai avem mult in istoria noastra ca natiune pana la "Sa o Roma, babo, babo/Ej, Ederlezi".

Poc, Romania!

2010-02-17T12:03:00.000+02:00

Asa ne indeamna un mare panou publicitar de pe linia lui 41. Iar site-ul de Web asociat ne ameninta cu data de 12 aprilie.
Eu zic ca e ceva cam tarziu... Tara asta de ...doi lei a facut poc de multa vreme si nu contenim sa ne mai curatam de stropi. Ca mirosul oricum nu mai iese.
Ar fi trebuit, mai degraba, sa se numeasca "Boc, Romania".
Punct.
Ro.

scurt intermezzo din metrourile patriei

2010-02-11T15:34:00.001+02:00

Citesc ieri pe minunile alea de monitoare pe care se plimba zilnic tot felul de stiri care de care mai agramate (nu-i vorba ca si televiziunile sunt la fel de pline de de-astea), mai inutile si mai rizibile, o duda.
Zicea ceva de genul asta:
In urma unui studiu efectuat de catre asociatia Vier Pfoten in magazinele noastre, a reiesit ca mai bine de x% (am pus "x" pentru ca nu m-am deranjat sa retin procentul exact; oricum, era ceva mare, cum ar veni 70%) dintre ouale pe care le consumam provin de la gaini stresate.

Simt nevoia sa nu mai comentez nimic.

Si, fiindca veni vorba si de caracterul ilar al unora dintre ele, undeva prin luna ianuarie a circulat multa vreme tot pe aceleasi monitoare cu prostii un set de sfaturi menite, zice-se, sa ne ajute sa reducem cheltuielile si asa mari de dupa sarbatori. Care set incepea cu un sfat util, "nu mai iesi sa mananci la restaurant".
'Ai sa mori tu, ala de ai tradus ca proasta materialul asta, cati dintre cei 20 de milioane de cetateni dobitoci ai tarii asteia ies sa manance la restaurant, ma?!

Post fara titlu

2010-01-19T12:48:00.001+02:00

Acum vreo doua zile cand tocmai se reinventa mesteru' Manole in judetul Constanta, un nene (cred ca era de la politie de undeva, dupa logica, dar nu bag mana in foc ca am prins numai esentialul declaratiei, am lipsit de la prezentari) zice la televizor:
"Fac un apel la boschetari [ma rog, nu-sh daca a zis chiar boschetari, mai uit si io - nota me] sa nu se mai lase momiti cu sume de doua - trei sute de euro."
Boschetarii, asezati comod in fata televizorului si dand din mana a lehamite, inainte sa schimbe postul din telecomanda:
"Bai saracule... bai... io fac trei sute de euro pe zi, bai trelingarule."

vaccina-m-as si n-am cui

2010-01-14T16:15:00.000+02:00

zice una ieri in metrou, vorbind cu o alta desteapta la fel ca ea:
"nu, fata, am citit io pa internet ca contine mercur, si pa urma cica iti baga un virus in organism... da, fata,... si dup-aia depinde de imunitatea ta, m-ai inteles?
A, sigur ca io nu mi-l fac, adica cum adica sa-mi bage mie virus in organism, sa stiu io ca am un virus in organism, cum vine asta?"
in mod sigur, daca afla ca iaurtul contine bacterii nu mai mananca in viata ei.

Creierul, inamicul grasimii

2010-01-14T16:07:00.000+02:00

Adevaratul fiu al adevaratului inamic al grasimii (ruda cu adevarata fiica a adevaratei mame omida, evident) este nimeni altul decat... ia ghiciti... ei bine, da, axionul. Care in tara noastra si a tuturor posibilitatilor se comercializeaza de ani buni in tot felul de magazine.
Pun pariu ca habar n-aveati ca aveti creierul plin de inamici ai grasimii.

Am dat peste el citind diverse zilele astea pe blogul Oanei, care citeaza un alt blog care citeaza un studiu prezentat in cadrul unui simpozion medical de anul trecut de la Stuttgart, care studiu a fost cica tradus de o doamna doctor din Cluj.
Singura mea intrebare e cum se face ca doamna doctor habar n-are cum se numeste axonul? Sau poate o fi, ca-n bancul ala, doctor in alte alea...

idee de impozit nou

2010-01-06T16:49:00.000+02:00

Ca un fel de raspuns la postul unui prieten, am o idee noua pentru onor guvernu' Romaniei, in goana lui dupa impozite noi si inovatoare, care este ele. Copyright io (poate-mi da si mie comision... hehe).

Asadar, decat sa-si oboseasca deja creierele altminteri odihnite, ar trebui sa revada lucrurile deja existente. Iata ce am eu in vedere: o schema asemanatoare RCA-ului, numai ca pentru CASS.Pentru necunoscatori, asta e contributia la sanatate.

Cum vine treaba:
Daca anu' trecut nu te-ai imbolnavit, platesti impozit cat plateai pana acu.
Daca anu' trecut te-ai imbolnavit de boli de-astea prostesti gen raceala, viroza sau bube in cap, care au necesitat cateva zile de stat acasa concediu medical, platesti impozit cu 5% mai mare.
Daca te-a calcat masina cand treceai strada pe rosu sau oricand altundeva, indiferent daca erai pe trotuar sau nu, si n-ai murit da' a trebuit sa stai in spital, ai contributia la sanatate mai mare cu 10%.
Daca ai facut hepatita sau alte de-astea, 15%.
Daca te-ai imbolnavit de cancer sau SIDA, contributie la sanatate mai mare cu 30%.
Si tot asa. Schema poate fi extinsa / variata cu diverse procente si combinatii de boli, zile de concediu medical si / sau spitalizare, etc.

Se poate merge pana la exacerbarea maxima a contributiei pentru sanatate, de 100% impozit one time only, pentru cazurile de moarte.

S-aveti un an bun, manca-v-ash.

Ce cauta lumea pe aici

2009-12-04T10:44:00.000+02:00

Doamnelor si domnilor,

Suntem in masura sa va prezentam in acest moment statisticile relevante privind interesul vizitatorilor acestui blog. Cu alte cuvinte, ce cauta ei de ajung aici. Clasamentul a fost efectuat pe un esantion reprezentativ de vizitatori, adica toti, in perioada 3 noiembrie - 3 decembrie, de catre prietenul Google Analytics, si arata in felul urmator.

Pe locul 1 se afla, ca intotdeauna, "invataturile lui neagoe basarab catre fiul sau teodosie". Pe mine intotdeauna m-a uimit aceasta clasificare/cautare, avand in vedere ca toate materialele scrise si postate aici sunt intitulate mai mult sau mai putin "Invataturile fiului sau Teodosie" si atat. Ma depaseste, nu-mi aduc aminte sa fi pomenit nicaieri de Neagoe Basarab (na, ca acum am facut-o si nu mai scap :) ).

...Care e pe locul 2. Neagoe Basarab, adica. Ma astia de-l cautati la mine pe blog, sunteti fericiti, gata? Ati gasit nirvana?

Pe locul 3 se afla o carte draga mie, "Voievozi fara morminte", datorita citatului din Petru Zugravul.

Si pe un onorabil loc 4, in extrema apropiere a podiumului, se afla "cacare imprastiata".
Presupun ca sarmanii suferinzi cautau, daca nu remedii pe baza de iaurt, cel putin o solutie onorabila acestei probleme. Din pacate nu sunt in masura sa v-o ofer dar va pot garanta ca nu iaurtul e cel care va scoate din impas.

Pe locul 5 se afla memorabila fraza "cand tranzitul intestinal e foarte rapid". Pai da, cand tranzitul intestinal e foarte rapid ajungi la cautarea de pe locul 4. Scurt si la obiect.

6. Ce vedem in Lisabona. Asta incerc sa va povestesc intr-o serie care s-a poticnit nitel insa o sa-si dea drumul cat de curand.

7. Cele doua blocuri mari din Lisabona. Cautatorule, daca afli care-s alea, sa-mi spui si mie. Eu am fost in Lisabona si nu le-am vazut.

8. Congestionati. E vorba de vreun remediu, vreo dorinta sau vreo asociatie gen "congestionatii anonimi"?

9. Cum agat gagici pe net. Straduieste-te, poate merge.

10. De vazut in Lisabona. Vezi punctul 6.

Acestea au fost preferintele electoratului. Preferintele mele sunt, categoric, locul 4 si locul 5. Am zis.