Post sent out on April 27, 2005
Va propun, astazi, un exercitiu. Care poate fi un exercitiu in egala masura fizic dar si de morala.
Iesiti si luati o gura de aer proaspat.
Plimbati-va privirea peste verdele linistitor al unui parc, chiar daca nu mai sunt atat de multe parcuri in orasele noastre.
Priviti pasarile cum zboara.
Priviti albastrul cerului.
Priviti cum isi strange o mama la piept copilul.
Sunati pe cineva drag din familie.
Sunati-va un coleg din scoala, din liceu sau din facultate, cu care va intelegeati extraordinar, si cu care nu ati mai vorbit de ceva vreme.
Zambiti-i primei fete frumoase sau primului barbat frumos care trece pe langa voi. Urmariti-i cu privirea si nu va rusinati.
Beti o cafea, o cana cu vin sau orice altceva va face placere. Daca vreti sa fumati o tigara, fumati o tigara.
Ascultati melodia preferata.
Cumparati-va un trandafir si daruiti-l persoanei de sex opus la care va ganditi tot timpul, chiar daca nu e vorba de partenerul de viata.
Aminititi-va cel mai bun banc auzit in ultima vreme.
Amintiti-va primul sarut, prima plimbare in parc de mana cu prietenul sau prietena, prima oara cand ati facut dragoste si care a fost cel mai grozav sex de care ati avut parte vreodata.
Amintiti-va cand ati plans cu adevarat de fericire.
Daruiti bani unei batrane.
Faceti o baie calda, inconjurati de lumanari parfumate.
Ganditi-va care e cea mai neinsemnata activitate zilnica dar care va provoaca placerea cea mai mare. Faceti acest lucru, chiar daca in momentul respectiv nu e nevoie.
Si acum ganditi-va ca undeva
exista trei suflete
care maine
s-ar putea sa nu mai apuce sa faca nici unul din aceste lucruri.
Ganditi-va ca toate acestea le-au facut si ei, le-au simtiti si ei, ca aceleasi amintiri le au si ei, si ca indiferent daca nu ne sunt rude, noua celor care citim acest mesaj
Da, pentru noi sunt niste straini. Oricare dintre noi, insa, puteam fi in locul lor.
Ce vina au ei?
Ganditi-va ca nici unul dintre ei nu a ales de bunavoie sa i se intample ce i se intampla
Daca nu putem sa iesim in strada si sa manifestam in tacere, in adancul nostru tot ne simtim vinovati si am fi vrut s-o facem.
Si ca putem fi alaturi de ei macar cu sufletul.
Incercati sa va imaginati ce ati simti daca ati sti ca maine nu veti mai apuca sa faceti nici unul din lucrurile de mai sus.
Ganditi-va ca nimeni altcineva nu le mai poate fi de ajutor decat Dumnezeu.
Daca un cuvant aruncat in neantul Internetului poate folosi la ceva, haideti sa facem macar atata lucru.
No comments:
Post a Comment