Deci victorie!
Doar doua subiecte si jumatate, scurte: cei mai buni prieteni ai omului, Adriana si Silviu, si, de ce nu, meciul de aseara dintre Steaua si Real Madrid.
Un lucru pe care l-am intrezarit cu ceva vreme in urma a devenit periodic ca anotimpurile (apropo, oare n-o fi vreo legatura?): Adriana Bahmuteanu si Silviu Prigoana divorteaza! Adevarul e ca in ultima vreme peisajul televiziunilor devenise cam plat, intre Zavoranu si politica. Cu Bahmuteanu si Prigoana ai intotdeauna o savoare in a descoperi meandrele concretului (aproape ca le simti la pipait), si astept aproape salivand aparitiile fiecaruia dintre ei pe cate un post de televiziune.
Dupa cum spunea Radio Guerilla azi dimineata, a plecat in furou da' si-a luat si poseta. Da' catzelu' saracu', pe ala cui l-a lasat? Mai ca-ti vine sa faci pariuri pe modul in care data viitoare Silviu Prigoana o va da afara pe Adriana: cu sau fara haine, cu sau fara accesorii, cu sau fara caine, cu sau fara masina, alergata cu pliciu' sau nu. Facem pariu?
De remarcat, in alta ordine de idei, pasiunea aproape bolnavicioasa a Adrianei Bahmuteanu pentru "cocosel", dupa cum se arata privirilor noastre de-a dreptul basedowiene (la auzul stirii) in Cronica Carcotasilor de aseara. E drept, de ce sa fim rautaciosi, doar cinste cocoselului am si ajuns sa auzim de Adriana Bahmuteanu, fiindca altfel nici habar n-am fi avut noi cine e aia. Pentru cei mai tineri, intrebati-va parintii de primarii bucurestiului.
Si nu in ultimul rand, meciul, doamnelor si domnilor. Intrebarea care-mi staruie in minte de aseara e "de fapt, de ce ne-am dus noi la Madrid?"
Daca faceati parte dintre cei idealisti care sperau ca Steaua va invinge, pacat. Daca va gandeati ca dupa a o fura cu 4 - 1 nu poate fi nimic mai rau,... ei bine, iata ca noi ne straduim.
Hai noroc (si la mai multe?)
Thursday, November 02, 2006
Tuesday, October 31, 2006
Meritam sau nu sa fim numiti europeni?
Incerc sa scriu asta de cel putin un an. Si nu am avut niciodata convingerea ca am toate amanuntele necesare pentru a crea un material cu cap si coada; nici acum nu am aceasta convingere insa timpul trece si un atare material nu-si mai are rostul.
Fara o prea mare introducere, am sa astern mai jos o lista cu motivele pentru care mie unul mi se pare firesc sa fim perceputi ca ruda saraca a Europei. Am in vedere in aceasta lista tot felul de anacronisme care ne caracterizeaza si, evident, comparatia se face cu tarile europene.
V-as fi recunoscator daca ati contribui la aceasta lista cu propriile argumente pentru ca, sunt convins, fiecare dintre voi are o serie de multe alte motive pentru o astfel de intreprindere. Ideile voastre vor aparea in lista de mai jos imediat ce mi le veti trimite. Cu sau fara mentionarea autorului, in functie de cum vrea inima acestuia.
Sa incepem, dara:
- numai la noi mai exista carute in functiune
- numai la noi poti vedea aceste carute pe bulevard in mijlocul orasului
- numai la noi mai exista inca blocuri de apartamente fara veceu inauntru
- numai la noi preturile "trebuie aliniate la nivel european" dar salariile nu
- numai noi platim impozit pe taxa
Later edit (thanks to Danutz):
- numai la noi la tara se mai ara cu plugul de lemn tras de cal sau vaca
- numai in capitala noastra gasesti o buda publica sau o cismea doar in parcuri
- numai la noi mai mergi cu trenuri cursa de persoane fara becuri la drum de noapte
- numai la noi in spitale stai cate 2 sau 3 in pat, ti se cere sa vii cu sangele, seringile sau feshele de acasa
Fara o prea mare introducere, am sa astern mai jos o lista cu motivele pentru care mie unul mi se pare firesc sa fim perceputi ca ruda saraca a Europei. Am in vedere in aceasta lista tot felul de anacronisme care ne caracterizeaza si, evident, comparatia se face cu tarile europene.
V-as fi recunoscator daca ati contribui la aceasta lista cu propriile argumente pentru ca, sunt convins, fiecare dintre voi are o serie de multe alte motive pentru o astfel de intreprindere. Ideile voastre vor aparea in lista de mai jos imediat ce mi le veti trimite. Cu sau fara mentionarea autorului, in functie de cum vrea inima acestuia.
Sa incepem, dara:
- numai la noi mai exista carute in functiune
- numai la noi poti vedea aceste carute pe bulevard in mijlocul orasului
- numai la noi mai exista inca blocuri de apartamente fara veceu inauntru
- numai la noi preturile "trebuie aliniate la nivel european" dar salariile nu
- numai noi platim impozit pe taxa
Later edit (thanks to Danutz):
- numai la noi la tara se mai ara cu plugul de lemn tras de cal sau vaca
- numai in capitala noastra gasesti o buda publica sau o cismea doar in parcuri
- numai la noi mai mergi cu trenuri cursa de persoane fara becuri la drum de noapte
- numai la noi in spitale stai cate 2 sau 3 in pat, ti se cere sa vii cu sangele, seringile sau feshele de acasa
Eclesiasticele dialoguri parintesti
Post sent out on April 20, 2006
Dragii mei,
Astazi ma voi margini sa va atasez o scrisoare catre CNA a unui prieten de-al nostru comun, cu scuzele de rigoare indreptate catre el, intrucat nu i-am cerut acordul pentru acest lucru. Scrisoarea mi-a adus aminte brusc de melodia celor de la Parazitii - si ei alti favoriti ai celor de la CNA - in care se vorbeste despre "eclesiasticele dialoguri parintesti". Cine stie piesa stie ce spun.
Intr-o lume a posturilor romanesti de televiziune in care exista emisiuni fara scop (vezi, ca sa dau doar doua exemple, "Schimb de mame" sau "Da-i papucii"), in care se promoveaza netulburat de absolut nimeni suburbanismul si se ridica in slavi prostia, ironia facuta cu cap primeste suturi in gura.
Raspunsul lui Sorin este, insa, pe masura si zic eu merita sa fie scos in lume mai degraba decat sa fie ingropat in registratura CNA. Si, intrucat le spune, maiastru, in stilul lui inconfundabil, nu mai simt nevoia sa adaug nimic.
V-am pupat.
Dragii mei,
Astazi ma voi margini sa va atasez o scrisoare catre CNA a unui prieten de-al nostru comun, cu scuzele de rigoare indreptate catre el, intrucat nu i-am cerut acordul pentru acest lucru. Scrisoarea mi-a adus aminte brusc de melodia celor de la Parazitii - si ei alti favoriti ai celor de la CNA - in care se vorbeste despre "eclesiasticele dialoguri parintesti". Cine stie piesa stie ce spun.
Intr-o lume a posturilor romanesti de televiziune in care exista emisiuni fara scop (vezi, ca sa dau doar doua exemple, "Schimb de mame" sau "Da-i papucii"), in care se promoveaza netulburat de absolut nimeni suburbanismul si se ridica in slavi prostia, ironia facuta cu cap primeste suturi in gura.
Raspunsul lui Sorin este, insa, pe masura si zic eu merita sa fie scos in lume mai degraba decat sa fie ingropat in registratura CNA. Si, intrucat le spune, maiastru, in stilul lui inconfundabil, nu mai simt nevoia sa adaug nimic.
V-am pupat.
Suntem o gramada de congestionati
Post sent out on March 1, 2006
Buna ziua, dragilor.
Pana acum credeam ca mandrele noastre retele de comunicatii mobile au probleme de congestie doar in caz de cutremur si de sarbatori.
Daca la primul caz e firesc sa primesti explicatia neasteptatului, si la cel de-al doilea caz este la fel de firesc sa primesti aceeasi explicatie, adica "sunt sarbatorile, e normal sa se intample de vreme ce toata lumea vorbeste/da sms-uri/trimite mesaje". Nimeni nu-ti spune totusi de ce se intampla consecvent acest lucru, cu atat mai mult cu cat sarbatorile au loc periodic, in fiecare an.
Cam la fel cu venirea iernii si neasteptarea autoritatilor la ninsoare.
Dar de ceva vreme am inceput sa constat - ca multi dintre voi, probabil - ca neplacutele situatii numite congestii au loc la evenimente la fel de catastrofice si de neasteptate precum ninsoarea sau o banala aglomeratie de trafic. Un bun exemplu este ceea ce tocmai s-a intamplat aseara in Bucuresti cand ai naibii abonati, pe langa ca voiau sa ajunga acasa toti in acelasi timp, mai aveau pretentia sa poata sa si vorbeasca la telefoanele mobile. Dupa ce ca au pus in dificultate ditamai autoritatea locala generand un trafic cum respectiva n-a vazut niciodata in viata ei, au mai surprins si companiile de telefonie mobila carora li s-a inmuiat semnalul de parca intrase apa la GSM.
Cum spuneam, l-am vazut aseara tarziu pe nefericitul acela care e viceprimarul capitalei (culmea, nu primarul, nu... despre ce face domnul Videanu in postul sau de primar, poate vorbim alta data) si o fura constant desi incearca sa faca si el ceva, chiar daca e evident ochiului ca incearca degeaba. Zicea ca trafic ca ieri n-a vazut in viata lui in Bucuresti.
Io stau acu si ma gandesc, ca omu' sarman: numarul alora de s-au plimbat cu masina la si de la serviciu ieri, in Bucuresti, a fost acelasi ca in fiecare zi. Nici mai mare nici mai mic. De fiecare data cand ploua mai tare, domnule Murgescu, iesiti afara sa mai vedeti inca o data trafic cum n-ati mai vazut in viata devese. Si inca o data. Si inca o data. Si tot asa.
De ce s-a intamplat sa se ingramadeasca toti incepand cu dupa-amiaza, asta ma depaseste. Personajul de care vorbeam mai sus zice ca din cauza soferilor. Clar ca soferii astia au ceva cu primaria, de vreme ce s-au gandit sa iasa toti cei cateva sute de mii de posesori de masini bucurestene tocmai acuma cand stiau ca ninge. La volan si cu telefoanele la ei. Bai, atata tupeu numai in Bucuresti vezi.
De ce masinile de deszapezire n-au facut acelasi lucru - adica sa apara - decat cand deja era intuneric afara, nici asta nu stiu.
Nu vreau sa va-ntreb cat ati facut pana ati ajuns aseara acasa. Nici cati dintre voi au incercat sa sune diverse persoane in timpul acestor minunate clipe petrecute pe drumul spre casa. Asta numai voi stiti.
E clar... suntem o adunatura de congestionati.
Un client ca mine, ca voi... un mioritz de-al nostru, a sintetizat perfect toate aceste sentimente care ne-au stat ieri seara tuturor pe limba. Si vreau sa inchei intr-un mod optimist, citandu-l fara nici un fel de comentariu.
Buna ziua!
Ma nelinistesc cateva intrebari. La unele am aflat deja raspunsul:
- Ce ar fi daca ne-am opri toti si am sari deodata?
Ei s-ar putea juca in continuare.
- Ce ar fi daca am aprinde toate luminile deodata?
Din noapte am face zi.
Dar mai ramane una:
Ce ar fi daca am da toti telefoane in acelasi timp (dupa un cutremur de exemplu)?
Sau daca am trimite toti SMS-uri in acelasi timp (de Craciun de exemplu)?
Daca aflati raspunsul, v-as sugera sa incercati sa rezolvati problema.
Cu respect,
Un client fidel
Buna ziua, dragilor.
Pana acum credeam ca mandrele noastre retele de comunicatii mobile au probleme de congestie doar in caz de cutremur si de sarbatori.
Daca la primul caz e firesc sa primesti explicatia neasteptatului, si la cel de-al doilea caz este la fel de firesc sa primesti aceeasi explicatie, adica "sunt sarbatorile, e normal sa se intample de vreme ce toata lumea vorbeste/da sms-uri/trimite mesaje". Nimeni nu-ti spune totusi de ce se intampla consecvent acest lucru, cu atat mai mult cu cat sarbatorile au loc periodic, in fiecare an.
Cam la fel cu venirea iernii si neasteptarea autoritatilor la ninsoare.
Dar de ceva vreme am inceput sa constat - ca multi dintre voi, probabil - ca neplacutele situatii numite congestii au loc la evenimente la fel de catastrofice si de neasteptate precum ninsoarea sau o banala aglomeratie de trafic. Un bun exemplu este ceea ce tocmai s-a intamplat aseara in Bucuresti cand ai naibii abonati, pe langa ca voiau sa ajunga acasa toti in acelasi timp, mai aveau pretentia sa poata sa si vorbeasca la telefoanele mobile. Dupa ce ca au pus in dificultate ditamai autoritatea locala generand un trafic cum respectiva n-a vazut niciodata in viata ei, au mai surprins si companiile de telefonie mobila carora li s-a inmuiat semnalul de parca intrase apa la GSM.
Cum spuneam, l-am vazut aseara tarziu pe nefericitul acela care e viceprimarul capitalei (culmea, nu primarul, nu... despre ce face domnul Videanu in postul sau de primar, poate vorbim alta data) si o fura constant desi incearca sa faca si el ceva, chiar daca e evident ochiului ca incearca degeaba. Zicea ca trafic ca ieri n-a vazut in viata lui in Bucuresti.
Io stau acu si ma gandesc, ca omu' sarman: numarul alora de s-au plimbat cu masina la si de la serviciu ieri, in Bucuresti, a fost acelasi ca in fiecare zi. Nici mai mare nici mai mic. De fiecare data cand ploua mai tare, domnule Murgescu, iesiti afara sa mai vedeti inca o data trafic cum n-ati mai vazut in viata devese. Si inca o data. Si inca o data. Si tot asa.
De ce s-a intamplat sa se ingramadeasca toti incepand cu dupa-amiaza, asta ma depaseste. Personajul de care vorbeam mai sus zice ca din cauza soferilor. Clar ca soferii astia au ceva cu primaria, de vreme ce s-au gandit sa iasa toti cei cateva sute de mii de posesori de masini bucurestene tocmai acuma cand stiau ca ninge. La volan si cu telefoanele la ei. Bai, atata tupeu numai in Bucuresti vezi.
De ce masinile de deszapezire n-au facut acelasi lucru - adica sa apara - decat cand deja era intuneric afara, nici asta nu stiu.
Nu vreau sa va-ntreb cat ati facut pana ati ajuns aseara acasa. Nici cati dintre voi au incercat sa sune diverse persoane in timpul acestor minunate clipe petrecute pe drumul spre casa. Asta numai voi stiti.
E clar... suntem o adunatura de congestionati.
Un client ca mine, ca voi... un mioritz de-al nostru, a sintetizat perfect toate aceste sentimente care ne-au stat ieri seara tuturor pe limba. Si vreau sa inchei intr-un mod optimist, citandu-l fara nici un fel de comentariu.
Buna ziua!
Ma nelinistesc cateva intrebari. La unele am aflat deja raspunsul:
- Ce ar fi daca ne-am opri toti si am sari deodata?
Ei s-ar putea juca in continuare.
- Ce ar fi daca am aprinde toate luminile deodata?
Din noapte am face zi.
Dar mai ramane una:
Ce ar fi daca am da toti telefoane in acelasi timp (dupa un cutremur de exemplu)?
Sau daca am trimite toti SMS-uri in acelasi timp (de Craciun de exemplu)?
Daca aflati raspunsul, v-as sugera sa incercati sa rezolvati problema.
Cu respect,
Un client fidel
Sarbatori linistite
Post sent out on December 21, 2005
Dragilor
Hai sa privim in urma catre cele douasprezece luni care tocmai se incheie. As fi tare curios sa-mi spuneti ce vedeti. Ce eveniment sau evenimente vi se pare a fi demn de tinut minte ca fiind un demn reprezentant al anului 2005.
Stiu, au fost multe, insa nu toate sunt indeajuns de importante incat sa merite. Imaginati-va o lista care urmeaza sa fie sapata in piatra, ceva in genul codului lui Hamurabi (pentru cei care stiu ce e aia): un pietroi pe care, descoperindu-l peste cinci mii de ani, oamenii de atunci il vor descifra si vor incerca, stangaci sau nu, sa-si creioneze o imagine despre societatea in care noi ne aflam acum. Ceva care sa merite sa fie descoperit peste milenii.
Pentru mandria personala, cum v-ar placea sa fiti imaginati peste cinci mii de ani, ca societate?
Dupa o lista de cumparaturi dintr-un magazin de cosmetice?
Dupa o lista de lucruri care trebuie facute la anumite momente bine definite in timp?
Dupa o lista de catastrofe?
O lista de aniversari?
O lista cu bancuri?
O lista cu numere de telefon si nume de femei (sau barbati, ma rog)?
Voi ca voi, dar societatea asta? A noastra, a romanilor, nu va nelinistiti ca nu vorbesc despre altele. In cazul in care ar merita sa mai fie descoperita peste 5.000 de ani?
Ganditi-va un pic, cinci minute, si vedeti daca ati putea selecta un eveniment, doua, daca v-au ramas in minte, de peste an. Ce v-a socat cel mai tare? Ce v-a bucurat cel mai mult? Ce v-a speriat cel mai tare? Cat ati castigat cel mai mult la loto?
In ce ma priveste, anul asta nu-mi va ramane in minte decat printr-un singur lucru: inundatiile. Din toate cele care s-au intamplat, nu cred ca exista ceva care sa merite o atentie mai mare. Restul sunt lucruri marunte.
Si as mai avea, nu in ultimul rand, o intrebare: ati facut anul asta ceva care sa ramana in urma voastra? Da, stiu, suna putin macabru, dar incercati sa va raspundeti voua insiva, nu neaparat mie...
Acestea fiind zise, cascati bine ochii la anu' si intrebati de cinci ori inainte sa va bagati intr-un lucru, ca sa n-ajungem sa impartasim experiente comune.
Sarbatori linistite, dragilor...
Dragilor
Hai sa privim in urma catre cele douasprezece luni care tocmai se incheie. As fi tare curios sa-mi spuneti ce vedeti. Ce eveniment sau evenimente vi se pare a fi demn de tinut minte ca fiind un demn reprezentant al anului 2005.
Stiu, au fost multe, insa nu toate sunt indeajuns de importante incat sa merite. Imaginati-va o lista care urmeaza sa fie sapata in piatra, ceva in genul codului lui Hamurabi (pentru cei care stiu ce e aia): un pietroi pe care, descoperindu-l peste cinci mii de ani, oamenii de atunci il vor descifra si vor incerca, stangaci sau nu, sa-si creioneze o imagine despre societatea in care noi ne aflam acum. Ceva care sa merite sa fie descoperit peste milenii.
Pentru mandria personala, cum v-ar placea sa fiti imaginati peste cinci mii de ani, ca societate?
Dupa o lista de cumparaturi dintr-un magazin de cosmetice?
Dupa o lista de lucruri care trebuie facute la anumite momente bine definite in timp?
Dupa o lista de catastrofe?
O lista de aniversari?
O lista cu bancuri?
O lista cu numere de telefon si nume de femei (sau barbati, ma rog)?
Voi ca voi, dar societatea asta? A noastra, a romanilor, nu va nelinistiti ca nu vorbesc despre altele. In cazul in care ar merita sa mai fie descoperita peste 5.000 de ani?
Ganditi-va un pic, cinci minute, si vedeti daca ati putea selecta un eveniment, doua, daca v-au ramas in minte, de peste an. Ce v-a socat cel mai tare? Ce v-a bucurat cel mai mult? Ce v-a speriat cel mai tare? Cat ati castigat cel mai mult la loto?
In ce ma priveste, anul asta nu-mi va ramane in minte decat printr-un singur lucru: inundatiile. Din toate cele care s-au intamplat, nu cred ca exista ceva care sa merite o atentie mai mare. Restul sunt lucruri marunte.
Si as mai avea, nu in ultimul rand, o intrebare: ati facut anul asta ceva care sa ramana in urma voastra? Da, stiu, suna putin macabru, dar incercati sa va raspundeti voua insiva, nu neaparat mie...
Acestea fiind zise, cascati bine ochii la anu' si intrebati de cinci ori inainte sa va bagati intr-un lucru, ca sa n-ajungem sa impartasim experiente comune.
Sarbatori linistite, dragilor...
Subscribe to:
Posts (Atom)