Aveam bani la noi cand am plecat, nu asta era problema. Stilul nostru de a fi insa, si bucuria ca eram in sfarsit singuri dupa aproape patru ani ne-au decis sa procedam ca turistul roman normal la cap.
Pentru inceput, o impresie de la noi din tara: autogara de aeroplane Bucuresti Baneasa, supranumita si Aurel Vlaicu. [Acuma eu, daca eram unul din mostenitorii lui Aurel Vlaicu as fi facut orice pentru ca aeroportul ala sa nu poarte numele inaintasului meu. Il facea de rusine, nu de alta.] Intrand in cladire exact asta impresie am avut: ca sunt in autogara intr-un oras mic, prafuit, din Baragan, pregatindu-ma sa iau rata care avea sa ma hurducaie pret de cateva ore spre o lume mai buna. Aceeasi imagine depresiva, aceiasi tigani, aceeasi aglomeratie, aceeasi mizerie. Singurul lucru care amintea ca esti intr-un aeroport international era magazinul cu preturi inumane pentru lucruri firesti.
[LATER EDIT: It so happens that azi, la doua zile dupa ce am scris asta, citesc un post de-al lui Dono care exprima exact ceea ce am spus si eu, numai cu cuvinte ceva mai multe si ceva mai graitor. Io sunt deja resemnat, el inca n-a ajuns la starea asta. Cititi-l si voi, merita.]
Avionul, saracul, n-a avut nici o vina, s-a comportat admirabil, la fel si pilotii, si chiar si echipa de insotitoare de bord conduse de domnisoara Cristina (parca). Chiar daca una dintre ele (Iulia, pe care mi se pare ca am mai vazut-o undeva, avea o fata extrem de cunoscuta.) avea ciorapeii rupti :)
Am zis hai ca venim maine sa coboram, acuma ne mai invartim p-acilica. Sa cautam un supermarket sa luam ceva de mancare.
Am coborat pana in Marques de Pombal si am luat-o la stanga pe Duque de Loule unde am gabjit un MiniPreco (un fel de cum vreti sa-i spuneti - Albinuta, Profi, d-astea) de unde, cu 5 euro si ceva, am luat doua sticle mari de apa (1,5 litri bucata), chifle, mezeluri, bere si cola.
Avionul, saracul, n-a avut nici o vina, s-a comportat admirabil, la fel si pilotii, si chiar si echipa de insotitoare de bord conduse de domnisoara Cristina (parca). Chiar daca una dintre ele (Iulia, pe care mi se pare ca am mai vazut-o undeva, avea o fata extrem de cunoscuta.) avea ciorapeii rupti :)
[LATER EDIT] Un lucru frumos si unul nu la fel, din partea liniei aeriene: frumos a fost ca tanti de aici ne-a zis ca pana la sfarsitul anului e promotie si fiecare persoana are dreptul la un bagaj de cala gratuit. Lucrul nu la fel de frumos a fost ca tati omoloaga de pe aeroportul din Lisabona nu spunea asta, si pe majoritatea celor de la coada i-a trimis sa plateasca. Noi ne-am infipt cu tupeu si am zis ca de la venire ni s-a spus ca avem dreptul si ca nu trebuie sa platim si, desi a strambat din nas a nemultumire, tanti aia ne-a luat bagajele de cala fara sa comenteze.
In rest, the usual. Am decolat la timp de pe Baneasa - ceea ce, avand in vedere lucrurile pe care le tot vedem la televizor in ultima vreme despre intarzierile companiilor low cost, e ceva de mare mirare. Si am si aterizat la timp la Lisabona.
In cu totul alta lume, tinand cont de unde am plecat.
In toate pliantele si site-urile informative portugheze spune ca dinspre aeroport (care, pentru cine n-a fost, e ma in interiorul orasului decat e Baneasa noastra) spre centru circula AeroShuttle, un fel de expresul 783. Care are bilet special, de trei euro si ceva, valabil 24 de ore.
Ma rog. Am gasit pe pagina RATB-ului local, autobuzul care ma ducea extrem de aproape de unde trebuia sa ajungem noi - recte Avenida Conde Valbom, la hotelul Sana Executive.
Autobuzul regulat costa 1.40 euro calatoria. Si ne-a dus pana pe Av. da Republica, pana aproape de Sao Sebastiao.
Prima impresie uluitoare: autobuzele vin la minutul la care scrie pe stalp.
A doua impresie uluitoare: autobuzul deschide toate usile dar calatorii urca NUMAI pe usa din fata, fara sa se repeada si stand frumos la coada sa-si plateasca cel dinainte biletul. Aia de coboara, coboara NUMAI pe la mijloc. Ce chestie bai dom'le...
Prima impresie proasta: orasul este de o mizerie comparabila cu Bucurestiul. "Orasul", adica tot ce tine de administratie. Ce tine de o institutie privata e de o curatenie exemplara - veceurile, metroul, trenurile, autobuzele, etc...
A doua impresie proasta: Aproape la fel de plin de indieni ca Londra si Roma. De negri nu mai vorbesc. A, si am vazut si tiganci la cersit, de-alea cu "ajuta me, molto foame".
Am coborat din autobuzul 44 la Campo Pequeno (apropo, nu stiam ca inca mai au loc coride aici...) si am facut-o la dreapta pe Av. Elias Garcia, pana la capatul bulevardului spre parc. Bulevardul, mic. Am mers cinci minute.
Inapoi (aproape stanga-mprejur) pe Conde de Valbom, hotelul era la alti 100 de metri. Pe jumatatea pietonala a strazii, ceea ce era super, pentru ca era liniste.
Deci, de la coborarea din avion pana la intrarea in camera am facut cu totul vreo ora.
Alta impresie buna: la hotel au harti pe gratis pe care ti le dau de fiecare data cand intrebi ceva. Chiar daca te duci de trei ori pe zi.
La fel se intampla peste tot in oras - la metrou, la gara, la biroul de turisti (o sa revenim asupra subiectului).
Fiindca inca era lumina si era undeva in jur de sapte sau opt seara, si o caldura destul de mare, am zis hai sa iesim sa hoinarim nitel, ne acomodam si noi cu imprejurimile.
Traseu: Conde de Valbom - Miguel Bombarda - Marques de Sa Bandeira - Marques de Fronteira (unde se afla El Corte Ingles).
Aici ne-am uimit de preturile nesimtit de inutile pentru niste lucruri care in alte parti costa cu cel putin o suta de euro mai putin. Am iesit asa cum am intrat (ba, mint, am fost la toaleta - gratis, ceea ce era de mirare pentru cat costa toate in magazinul ala - si deci am iesit mai fericiti).
Reluat traseul: Marques de Fronteira - parc - Alameda Cardeal Cerejeira unde am facut "uaaaaa" la privelistea ce se intindea pana jos la Tejo. Ca sa intelegeti, pe Alameda asta te afli fix in varful unui deal care coboara uniform direct spre apa. Super frumos. Poze, chestii. Voila, cum zice neamtzu:
In rest, the usual. Am decolat la timp de pe Baneasa - ceea ce, avand in vedere lucrurile pe care le tot vedem la televizor in ultima vreme despre intarzierile companiilor low cost, e ceva de mare mirare. Si am si aterizat la timp la Lisabona.
In cu totul alta lume, tinand cont de unde am plecat.
In toate pliantele si site-urile informative portugheze spune ca dinspre aeroport (care, pentru cine n-a fost, e ma in interiorul orasului decat e Baneasa noastra) spre centru circula AeroShuttle, un fel de expresul 783. Care are bilet special, de trei euro si ceva, valabil 24 de ore.
Ma rog. Am gasit pe pagina RATB-ului local, autobuzul care ma ducea extrem de aproape de unde trebuia sa ajungem noi - recte Avenida Conde Valbom, la hotelul Sana Executive.
Autobuzul regulat costa 1.40 euro calatoria. Si ne-a dus pana pe Av. da Republica, pana aproape de Sao Sebastiao.
Prima impresie uluitoare: autobuzele vin la minutul la care scrie pe stalp.
A doua impresie uluitoare: autobuzul deschide toate usile dar calatorii urca NUMAI pe usa din fata, fara sa se repeada si stand frumos la coada sa-si plateasca cel dinainte biletul. Aia de coboara, coboara NUMAI pe la mijloc. Ce chestie bai dom'le...
Prima impresie proasta: orasul este de o mizerie comparabila cu Bucurestiul. "Orasul", adica tot ce tine de administratie. Ce tine de o institutie privata e de o curatenie exemplara - veceurile, metroul, trenurile, autobuzele, etc...
A doua impresie proasta: Aproape la fel de plin de indieni ca Londra si Roma. De negri nu mai vorbesc. A, si am vazut si tiganci la cersit, de-alea cu "ajuta me, molto foame".
Am coborat din autobuzul 44 la Campo Pequeno (apropo, nu stiam ca inca mai au loc coride aici...) si am facut-o la dreapta pe Av. Elias Garcia, pana la capatul bulevardului spre parc. Bulevardul, mic. Am mers cinci minute.
Inapoi (aproape stanga-mprejur) pe Conde de Valbom, hotelul era la alti 100 de metri. Pe jumatatea pietonala a strazii, ceea ce era super, pentru ca era liniste.
Deci, de la coborarea din avion pana la intrarea in camera am facut cu totul vreo ora.
Alta impresie buna: la hotel au harti pe gratis pe care ti le dau de fiecare data cand intrebi ceva. Chiar daca te duci de trei ori pe zi.
La fel se intampla peste tot in oras - la metrou, la gara, la biroul de turisti (o sa revenim asupra subiectului).
Fiindca inca era lumina si era undeva in jur de sapte sau opt seara, si o caldura destul de mare, am zis hai sa iesim sa hoinarim nitel, ne acomodam si noi cu imprejurimile.
Traseu: Conde de Valbom - Miguel Bombarda - Marques de Sa Bandeira - Marques de Fronteira (unde se afla El Corte Ingles).
Aici ne-am uimit de preturile nesimtit de inutile pentru niste lucruri care in alte parti costa cu cel putin o suta de euro mai putin. Am iesit asa cum am intrat (ba, mint, am fost la toaleta - gratis, ceea ce era de mirare pentru cat costa toate in magazinul ala - si deci am iesit mai fericiti).
Reluat traseul: Marques de Fronteira - parc - Alameda Cardeal Cerejeira unde am facut "uaaaaa" la privelistea ce se intindea pana jos la Tejo. Ca sa intelegeti, pe Alameda asta te afli fix in varful unui deal care coboara uniform direct spre apa. Super frumos. Poze, chestii. Voila, cum zice neamtzu:
Am zis hai ca venim maine sa coboram, acuma ne mai invartim p-acilica. Sa cautam un supermarket sa luam ceva de mancare.Am coborat pana in Marques de Pombal si am luat-o la stanga pe Duque de Loule unde am gabjit un MiniPreco (un fel de cum vreti sa-i spuneti - Albinuta, Profi, d-astea) de unde, cu 5 euro si ceva, am luat doua sticle mari de apa (1,5 litri bucata), chifle, mezeluri, bere si cola.
SFAT: Beliti bine ochii la termenele de garantie, ca era s-o furam si noi, in alta zi, cu niste mezeluri expirate de vreo doua saptamani. Daca eram acasa eram linistit, ca aveam doctoru' la un telefon distanta, da' in Portugalia la mama naibii parca nu-mi convenea...
Incarcati ca niste d-alea am plecat mai departe zicandu-ne ca simtul nostru de porumbei magnetici ne va duce spre stanga in asa fel incat sa iesim de unde am plecat.
In capatul lui Duque de Loule am dat de o intersectie in Y si, in loc s-o luam spre Saldanha pe dreapta am luat-o pe stanga, pe Praca Jose Fontana, si am iesit tot cam pe unde trebuia numai ca mai in fata cu vreo 100 de metri. Dar deja se intunecase si, fiind primul drum, habar n-aveam unde suntem. Stiam, cu harta in mana, ca suntem undeva pe drumul spre Saldanha dar nu mai eram siguri.
O alta impresie uluitoare: oamenii - portughezii nativi, bastinasii, zic - sunt extrem de saritori si de binevoitori. Cel mai graitor exemplu: In bezna fiind, cu doua sacose mari si cu harta, se opreste un cuplu de omuleti in varsta (n-as putea sa le zic batranei pentru ca nu erau chiar batrani) si ne intreaba unde trebuie sa ajungem si daca pot sa ne ajute. Evident ca ne-a aratat unde eram si unde trebuia sa ajungem si totul a parut, dintr-o data, foarte aproape si foarte simplu. De fapt, asa si era: Saldanha - Avenida da Republica - stanga pe Duque de Avila pana la intersectia cu Marques de Tomar si Conde Valbom.
Si de acolo am ajuns acasa.
In capatul lui Duque de Loule am dat de o intersectie in Y si, in loc s-o luam spre Saldanha pe dreapta am luat-o pe stanga, pe Praca Jose Fontana, si am iesit tot cam pe unde trebuia numai ca mai in fata cu vreo 100 de metri. Dar deja se intunecase si, fiind primul drum, habar n-aveam unde suntem. Stiam, cu harta in mana, ca suntem undeva pe drumul spre Saldanha dar nu mai eram siguri.
O alta impresie uluitoare: oamenii - portughezii nativi, bastinasii, zic - sunt extrem de saritori si de binevoitori. Cel mai graitor exemplu: In bezna fiind, cu doua sacose mari si cu harta, se opreste un cuplu de omuleti in varsta (n-as putea sa le zic batranei pentru ca nu erau chiar batrani) si ne intreaba unde trebuie sa ajungem si daca pot sa ne ajute. Evident ca ne-a aratat unde eram si unde trebuia sa ajungem si totul a parut, dintr-o data, foarte aproape si foarte simplu. De fapt, asa si era: Saldanha - Avenida da Republica - stanga pe Duque de Avila pana la intersectia cu Marques de Tomar si Conde Valbom.
Si de acolo am ajuns acasa.
Si au mai fost o gramada de oameni de-astia care, chiar daca nu stiau engleza, se straduiau din rasputeri sa ne faca sa intelegem in portugheza ce-i intrebasem. Si noi, politicosi, intelegeam. Iti vine sa-i pupi, nu alta. Oameni simpli si saritori.
Prima impresie proasta, despre hotel: hotelul are 9 etaje si un singur lift care merge inceeeeeeet. Si de obicei merge in sus si in jos. Nu in functie de comenzile date din interior.
In camera, inainte sa ne culcam, am constatat urmatoarele: in Lisabona, cu avioanele, e cam la fel ca la Londra. Adica la fiecare 5 minute trec cel putin 2 avioane pe care le auzi. Clar. Si tare. Pentru ca deja sunt pe culoarul de aterizare. Dar te obisnuiesti.
Prima impresie proasta, despre hotel: hotelul are 9 etaje si un singur lift care merge inceeeeeeet. Si de obicei merge in sus si in jos. Nu in functie de comenzile date din interior.
In camera, inainte sa ne culcam, am constatat urmatoarele: in Lisabona, cu avioanele, e cam la fel ca la Londra. Adica la fiecare 5 minute trec cel putin 2 avioane pe care le auzi. Clar. Si tare. Pentru ca deja sunt pe culoarul de aterizare. Dar te obisnuiesti.
No comments:
Post a Comment