Prima intimplare dateaza din perioada de dupa revolutie, inca proaspata daca e s-o luam asa. Chiar prima vara de dupa. Cind Teodosie, fiind inca la stadiul de "ad usum delfini" desi se straduia din toate puterile sa iasa de acolo, a fost "scos" intr-un mod putin cam neprietenos, eufemistic vorbind.
Pomenisem de revolutie. Cu totii stim care era, sau care a fost, o buna bucata de vreme starea de spirit in rindurile maselor, ca sa folosesc o formulare "sympa". Si daca punem la socoteala si o adolescenta inca neterminata a lui Teodosie, ne putem imagina entuziasmul si vintul de libertate care-i flutura din temelii constiinta cind s-a vazut scapat, intiiasi data pentru prima oara, fara parinti la mare. Si nu numai fara parinti dar si cu colegii lui de liceu, cu care... Mda, ma rog, cu care ar fi vrut el sa faca cine mai stie ce nefacute, dar cea mai buna situatie in care s-a aflat a fost aceea de "tolerat", de "pasiv", de "spectator". Un fel de casta intermediara, n-avea voie sa ia parte la "ceremonii", ci eventual doar sa asiste... sa faca act de prezenta... sa iasa la numaratoare. OK, cam asa s-au petrecut si la mare lucrurile, pina in a doua jumatate a perioadei cind, dupa ce grupul deja se facuse cunoscut cam in toate barurile si discotecile zonei, bunul si fragedul nostru Teodosie s-a imprietenit cu niste baieti simpatici dintr-o discoteca, baieti care l-au acceptat sa le dea o mina de ajutor o perioada, fireste contra cazare, masa si restul. Restul ala nu includea prea multe anyway. Si intr-una din nopti "delfinul" nostru era sa moara impuscat de un salvamarist beat caruia ii casunase pe una din colegele de liceu ale lui Teodosie aflata atunci acolo impreuna cu alti citiva. Treaba a fost stinsa insa in fasa prin interventia prompta a citorva ospatari inarmati cu sticle de sampanie, oameni care nu stiau in general prea multe, si al caror prieten era Teodosie atunci.
Urmeaza un salt peste citiva ani si mai multe intimplari minore. Si cea mai dura experienta avuta pina atunci si pina acum. Care, spera povestitorul, spera toata lumea, inclusiv fiul lui Teodosie, ca i-au aratat "delfinului" (devenit intre timp, sa-I spunem, freelancer cam din toate punctele de vedere...) ca totusi, lumea care se petrece in filme se petrece citeodata si al dracului de real. Dureros de real chiar.
Cum vine de se leaga treaba: unul din baietii de profesie lucrator cu sunetul, pe care Teodosie (hai sa-i zicem deocamdata Teo ca prea i-am ales si eu un nume lung... hehe) il cunoscuse in aceeasi discoteca la mare, baiat care intre timp ajunsese functionar respectabil in Banca Nationala, avea un prieten taximetrist. [Piua putin: imi dau seama din ce in ce mai mult ca totul devine caragialesc, taximetristul asta avind un unchi care era patronul firmei de taxiuri si, printre altele, proprietarul unui lant de magazine de bijuterii in urbea Bucurestilor. Deh, oameni care n-au ce face cu banii si care n-au nici gust, vorba doamnei Mioara Roman...]
Deci... taximetristul si-a zis el la un moment dat ca ar fi bine sa se mai si insoare. Si cum stia ca baiatul cu sunetul se pricepea si la umblatul cu imaginea, l-a rugat sa vina sa-i filmeze nunta. Si asta l-a recomandat pe Teo pentru ca, ironia soartei, el trebuia sa filmeze alta nunta in aceeasi zi in care voia si taximetristul. Teo ce si-a zis el... hai s-o fac. Da' de unde dracu fac io rost de camera, ca asta n-are decit una singura si o ia cu el la nunta ailalta... Si-uite-asa a aflat ca unul din colegii lui de serviciu avea un prieten operator la un post de televiziune; colegul asta a fost de acord sa discute cu operatorul si ala sa-i imprumute videocamera pentru 12 ore, numai ca i-a zis lu' bietu' Teo ca nu poate sa i-o dea decit chiar in dimineata cu pricina, adica la mai putin de o ora de inceperea intregului tambalau. Intrucit Teo avea incredere in colegul lui, n-a crezut de cuviinta ca ar fi cazul sa-si puna nici un fel de intrebari... Si in contul unei trebi ca si aranjate dinainte, taximetristul l-a plimbat pe Teo intr-o veselie cind si unde avea nevoie... devenise un fel de masina personala cu sofer la discretie. Toate bune si frumoase, cum spunea cineva. Si a venit dimineata cu pricina, care s-a intimplat sa fie, ca la aproape orice nunta, simbata, si in care Teo trebuia sa se trezeasca la sase ca sa ajunga la prietenul lui la sapte, sa poata lua camera cu care la noua sa fie la nunta taximetristului. Si Teo a fost acolo, numai colegul lui nu. Deci nici camera. Si da-i telefoane, dupa coleg si dupa masina. intr-un final dramatico-apoteotic, colegul a fost gasit de un ultim tiriit sugrumat al telefonului, naiba mai stie prin ce coclauri de capitala. Si ce credeti ca i-a spus lu' Teo ? Ca poate sa-i dea camera, da' la noua fara un sfert. In concluzie nu stiu daca vreunul din voi a vazut sau a trait cursa cu taxiul in zece minute, Drumul Taberei-Podul Mogosoaia-Piata Iancului. Probabil credeti ca exagerez. Si saracu Teodosie tot aia a crezut cind a constatat cum circula un sofer de taxi atunci cind trebuie sa-si dovedeasca profesionalismul. Poate ca-i era si ceva cam indiferent intrucit cursa era, ca sa zic asa, in "interes de serviciu", deoarece era totusi nunta nepotului patronului... care patron, va spusei, magazine de bijuterii... si care nu stiu daca s-ar fi impiedicat de oarece echipaje de militieni-politisti de la brigada rutiera. In concluzie, cu un dispret de-a dreptul aristocratic pentru cine a avut tupeul sa fie pe strada la ora aia, precum si pentru chestiile alea de tabla de pe stilpi, numite (mai mult in gluma) "semne de circulatie" sau "semafoare", soferul respectivei masini a evoluat in timpul de fix zece minute de unde incepe porumbul la marginea Bucurestiului pina aproape de cealalta margine, in speranta ca totul se rezolva cu bine si are si el liber dup-aia sa bea un pahar de ceva la nunta colegului lui. Da' n-a fost sa fie asa. Teo a ramas fara coleg si fara videocamera, soferul taxiului a ramas sa plece de unul singur la ginerica, asta a ramas fara filmatu' lu' Teo la nunta si uite-asa... Numai pentru ca Teodosie blegu' a avut incredere in cineva si cineva ala s-a facut ca ploua. Dupa care a inceput santajul. Taximetristul proaspat casatorit a inceput sa-l piseze pe Teo ba sa-i plateasca toate cursele facute pe degeaba, ba sa-i plateasca daune pentru ca i-a promis ca-i filmeaza la nunta si n-a filmat... ca daca nu "si noi avem prieteni unde trebuie si stim sa ducem la capat o treaba"... Teo saracu era singur. Acu, a cui o fi fost vina nu stau sa vad, probabil ca vina a fost impartita, dar Teo tot n-avea iesire, si el totusi fusese de buna credinta. Pina cind intr-o zi tot sunind taximetristul dupa Teodosie a dat la telefon peste mama astuia din urma, voivodeasa. Care voivodeasa nu ca s-ar fi stiut cu pile (pe care, inevitabil, le avea, si sus de tot, dar nu le folosise niciodata in aproape 23 de ani de domnie... si asta doar din principiu... Principiul ala cretin luat de la ciobanul Bucur...) da' oricit de idiot si-ar fi crezut feciorul, stia ca o asemenea timpenie el chiar nu era in stare sa faca, oricit s-ar fi si straduit. Totul s-a terminat intr-un fel sau altul, fiul sau Teodosie n-a aflat exact cum pentru ca in momentul respectiv era lipsa la apel din domiciliul voievodal. Dupa care chiar daca l-a mai interesat subiectul i-a fost frica sa mai intrebe ceva. Si dupa care din principiu n-a mai circulat cu taxiul vreo doi ani, absolut deloc.
Anul Domnului 1994...
In acelasi an al Domnului 1994, cu acelasi baiat cu sunetul care era, a fost si a ramas bun prieten cu Teodosie... Concurs pentru angajarea unui DJ intr-o discoteca bucuresteana de mult prea mare lux... de-a dreptul aristocratica. Dintre cei prezenti la concurs, fiul sau Teodosie era singurul "proaspat intrat" in meserie, toti ceilalti - inclusiv baiatul cu sunetul - fiind profesionisti cu atestat. Rezultatul probelor la care a facut si Teodosie fata cu succes ? Teodosie the D.J. ... Nici lui nu-i venea sa creada, ce-i drept, dar asta a fost. Si pe parcursul a aproape trei luni a vazut Teodosie noapte de noapte ce n-a vazut neam de neamul lui pina la a saptea spita... Venind aici Teodosie isi zicea ca deja e obisnuit cu stilul de viata. Dar gresea, nu cu stilul de viata era el obisnuit ci cu programul, iar asta era cu totul altceva. Stilul de viata ? Ehhh... Intr-o tara care deja incepuse sa gifiie din cauza problemelor economice, a vazut Teodosie oameni, sa-i numeri pe degetele de la doua miini, care aveau atitia bani ca numai la nivelul anului '94 dobinda se ridica la vreun milion de lei pe zi... Nici daca te chinuiai nu puteai sa cheltui atita. Pisica sa fi fost, cu noua vieti, si nu-i terminai. Aici a vazut Teodosie (a carui perceptie despre viata incepuse sa se schimbe dramatic) curve de cel mai adevarat lux si de cea mai inalta calitate, care numai ca nu te dezbracau in public (ele dezbracindu-se oricum, in vreme ce nimeni nu parea ca ar avea ceva impotriva), aici a vazut Teo bauturi care la chioscul din fatza blocului lui costau un ban iar in discoteca costau de cinci sute de ori mai mult dar deh, nimeni nu zicea nimica tocmai pentru ca aia care veneau aici nici nu-si dadeau seama ca au platit prea mult pe ceva care nu merita... adica gaura in buzunarul lor era mult prea mica... aici a vazut Teodosie cum orice se cumpara cu bani, indiferent de pret, si cum mai ales banul n-avea nici un pret... Aici a vazut teodosie oameni de la Curte, dintre cei care se jurau zilnic in besearica cum ca ei se dau de ceasul mortii sa scoata tara din mizerie, in vreme ce noaptea umpleau literalmente chilotii dansatoarelor cu hirtii de o suta de dolari, tocmai pentru a le forta sa si-i dea jos... Tot aici le-a vazut fiul sau Teodosie, chefuind bine mersi si pe odraslele fanariotilor care domnisera inainte de revolutie... si multe, multe a vazut nevinovatul sau fiu Teodosie intr-un scurt timp petrecut in discoteca aia nenorocita... Cam pe fiecare noapte se intimpla cite ceva demn de atentie... Una peste alta, perceptiile fizice si psihice despre viata ale fiului sau Teodosie au fost zdruncinate zdravan in fatidicul an 1994...
No comments:
Post a Comment