Invataturile fiului sau, Teodosie - partea a doua

Time out: in paragraful care urmeaza se vorbeste despre tipologii profesionale, nu despre persoane. Gata, copii, inapoi la lectiile de gramatica... pe care am binevoit sa le uit de atita vreme... Las' ca nu-i bai, ca pe linga fotbal, femei si limbi straine, la limba romana se pricep toti. De fapt, incep sa cred din ce in ce mai tare ca romanii astia, vorba cuiva, e al dracu de priceputi, dom'le... Si treaba cea mai frumoasa e ca daca pui un inginer sa-ti explice diagrama fier-carbon (faimos obiect suprarealistic desenat pe peretii mai tuturor camerelor din caminele din Regie) itzi zice fugi dom'le cu lantzu d-acilea, sau te imbirliga cu cine stie ce explicatii de natura mai degraba alchimica decit chimica, iar daca tu ii spui ca pluralul nearticulat de la "extraterestru" este "extraterestri" scris cu un singur "i" se uita la tine ironic si in cel mai bun caz tace din gura, zicindu-si in gind "lasa-l, saracu', dupa ce ca n-a invatat nimic in scoala si a mai facut si o facultate in care stai toata ziua si scrii poezii, mai are pretentia sa-i invete pe altii sa vorbeasca"... Asta in cazul in care nu te intreaba, tot ironic "de ce". Precum copiii (sa nu ma intrebati de ce asta se scrie cu trei de "i" !) de cinci ani. Apuca-te si explica-i inginerului de terminatii, desinente si altele asemeni.

Nu mai stiu ce aveam de gind sa va povestesc exact in continuare. Dar stiu ce am sa incerc sa spun. Nu stiu nici macar daca incercarea mea va avea vreun succes (desi asta are o importanta ceva mai mica) si nici daca va iesi asa cum ar trebui de fapt sa iasa. Am sa incerc sa va istorisesc cum a luat-o fiul sau, Teodosie, pe asa-numita cale a pierzaniei...

Nu, nu stiu nici macar cind a inceput totul, ca sa pot spune ca incep cu "totul a inceput cind..." Nu stiu exact, presupun ca totul s-a intimplat cu incetul si cu virsta.

Time out, pentru a doua oara in povestire. Poate unora dintre voi fragmentul urmator li se va parea cunoscut, poate unora nu. Si mi-am amintit de el pentru ca, intr-un fel, fiul sau Teodosie isi are originile tot pe undeva pe acolo, indiferent care "undeva" si care "acolo". E vorba de un fragment din cartea lui Niculae Crisan, "Voievozi fara morminte" si care, spune autorul, are la baza un manuscris al lui Petru Zugravul, datat aproximativ intre secolele 14-16 si descoperit la mama naibii, tocmai in peninsula scandinava.

Iata-l:
"Tinere, nu uita ca toti acestia si eu insumi, asemeni Scripturii, am gasit femeia mai amara decit moartea, fiind trupul ei o cursa, inima ei lat si bratele sale catuse. Numai cel iubit de Dumnezeu scapa, iar pacatosul este prins. (...) Oricit de puternici ar fi barbatii, vreascuri preauscate sint in fata jarului femeiesc. Chiar cind ardem, nu noi sintem focul, ci ele."

Vorbe ale unui om obosit de toti si de toate.