Tuturor ne sunt familiare stirile care incep asa: "Inca dinainte sa se lumineze de ziua, sute de oameni/batrani/pensionari/etc asteapta in frig/ploaie/zapada sa se poata inchina la moastele sfantului ...".
Azi la Sfantul Mina. Maine la Sfanta Parascheva, care pana nu demult se numea Paraschiva. Poimaine la Sfantul Dumitru cel nou, la Patriarhie. Probabil saptamana viitoare tot in deal, la Patriarhie, cand vin cu avionul din mormantul lor aflat in tarile calde moastele cine stie carui alt sfant. Ceva mai incolo poate la Mitropolie la Cluj.
Si tot asa mai departe.
Nimic de condamnat. Suntem un popor credincios.
Credem ca avem dreptul sa platim pe o inmormantare mai mult decat platim pe ultima spitalizare si/sau operatie a celui care moare de cancer.
Credem ca avem dreptul sa concesionam (si nu sa cumparam, deci sa detinem in proprietate) pe veci un petic de pamant precis delimitat, de doi metri lungime, unul latime si maxim trei adancime (ca si cum dedesubt s-ar mai putea inmormanta si altii - dar nu, aici intri in conflict cu statul, deoarece poti atinge oarece resurse de subsol) in care sa ne bagam pe noi sau pe ailalti din familie pentru sapte ani (sigur) sau mai multi (probabil). Spun "sa concesionam pe veci" ca si cum termenul "veci" ar exista in limbajul/duratele/terminologia juridicului contractelor de concesiune. Parca si vad un contract intre statul roman si tomata montana in care ultima concesioneaza terenul aurifer pe durata "veci".
Credem ca avem dreptul ca si copiii mici, sub varsta de un an, sa fie spovediti. Pentru ce, asta numai mintile profane si pacatoase se pot intreba. Si mai credem, asociat, ca aceiasi copii care in termen medical sunt la marginea termenului de "sugari" trebuie sa fie obligati sa nu manance nimic inainte de a fi spovediti.
Credem ca avem dreptul sa platim cu totii impozite in stat, numai biserica nu. Credem, evident, ca Iisus a zis "sa dam Cezarului ce-i al Cezarului si lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu".
Credem ca daca autobuzul ultramega aglomerat in care ne aflam trece la mai putin de o suta de metri de o biserica (care poate sa nu se vada, dar noi sa stim ca e acolo) trebuie sa dam instantaneu drumul la orice bara de care ne tinem, sa ne tina ailalti proptiti cu burta, spinarile si sacosele, ca sa ne inchinam. De preferinta de cel putin trei ori, in medie de sapte-opt. Dupa care, coborand din autobuz, sa ne tragem mucii, sa scuipam o mare flegma pe trotuar si sa ne aprindem o tigara. Sau, alternativ, daca nu coboram, sa intretinem niscai dialoguri sociale cu cel sau cea care ne-a proptit in dreapta sau in stanga, dialoguri care sa inceapa cu "fa proasto" sau "ba boule".
Ce nu inteleg eu e asta: daca eu, om al muncii normal la cap si la program, aflu dimineata la sapte de la televizor despre stirea de care am pomenit intru inceputul acestui material, iar stirea e deja filmata, montata si data pe post, de unde au stiut sutele de imbrancitori si degraba pupatori de moaste despre faptul ca la biserica respectiva vine taman azi un transport de moaste. Exista undeva un program, ceva in genul aluia de la televizor, unde scrie "luni - biserica trei ierarhi - moastele sfintei evdoxia; marti - manastirea antim - capul sfantului ioan botezatorul cand era mic; miercuri - catedrala mituirii neamului - degetul mic al sfantului mare mucenic arghir"? Un program de asta, care sa se distribuie de preferinta printre pensionari/bisericosi? Sau umbla de cu seara cate un pensionar din vecin in vecin si le sopteste conspirativ "maine dimineata se baga moaste la biserica"?
Cu alte cuvinte eu de-abia m-am trezit si cu ochii carpiti incerc sa ma imbrancesc in transportul in comun sa-mi duc copiii la gradinita si aia nu numai ca stiau in avans, dar se imbrancesc deja de cateva ore in usa bisericii sa ajunga sa pupe niscai moaste. De unde stiau, frate, unde sa fie si de la ce ora?! Da' acolo nu se fac liste, ca la casa de pensii sau ca la casa de sanatate? Sa intre lumea in ordine si sa pupe ce au de pupat, ca nu se termina moastele daca nu intri in primii o suta, ca doar nu e ca la bacalaureat, daca n-ai fost admis in sesiunea asta de pupaturi nu mai ai voie sa pupi moaste trei sesiuni de acum incolo?
Sa nu ma intelegeti gresit: consider ca in general fiecare e liber sa pupe ce vrea si cand vrea. Dar ideea merita ceva zis. Daca nu ce-am spus eu aici, macar asta. Cinste tie, marite Vasile.
Monday, November 07, 2011
Sunday, June 12, 2011
Cutumele recrutarii la noi
Daca ai apucat sa lucrezi la stat, nu te angajeaza nici dracu' la privat.
Daca ai apucat sa lucrezi la privat, nu te ia nimeni sa lucrezi la stat. Si nu te-ai duce tu, din principiu, decat in situatia in care absolut toate rudele de pe lumea asta ti-au murit in catastrofa in care ti s-a daramat si casa si nu ai altceva de munca.
Farma vrea experienta in farma.
ONG-urile vor experienta in ONG-uri. Sau voluntariat, ca si cum avem la timp liber si ne urcam pe pereti acasa de plictiseala.
Fast moving-ul vrea experienta in fast moving.
Vanzarile vor experienta in vanzari.
Asigurarile vor experienta in asigurari.
Financiarul vrea experienta in financiar.
Inginerii care recruteaza, inteleg de obicei "vanzari" atunci cand spun "marketing". Pentru ei e totuna.
Daca n-ai lucrat in industria hoteliera n-ai cum sa lucrezi acolo.
Daca n-ai lucrat in retail nici n-o sa ajungi.
Si tot asa.
Intr-o tara de 20 de milioane de privitori din care doar 3 milioane muncesc legal ca plateasca taxe sa-i tina pe ailalti, toti vor musai experienta in domeniul lor de activitate.
Internship-urile iau oameni care nu au terminat facultatea si nu au mai mult de 25 de ani.
La varsta la care se presupune ca te decizi ce vrei sa faci cu viata ta (nu vorbesc de momentul in care decizi la ce facultate "dai" - aia e o cu totul alta tampenie), esti indeajuns de imberb si neinformat incat sa n-ai habar de toate astea.
Cand le descoperi e deja tarziu. Si ajungi la inceputul articolului.
Daca ai apucat sa lucrezi la privat, nu te ia nimeni sa lucrezi la stat. Si nu te-ai duce tu, din principiu, decat in situatia in care absolut toate rudele de pe lumea asta ti-au murit in catastrofa in care ti s-a daramat si casa si nu ai altceva de munca.
Farma vrea experienta in farma.
ONG-urile vor experienta in ONG-uri. Sau voluntariat, ca si cum avem la timp liber si ne urcam pe pereti acasa de plictiseala.
Fast moving-ul vrea experienta in fast moving.
Vanzarile vor experienta in vanzari.
Asigurarile vor experienta in asigurari.
Financiarul vrea experienta in financiar.
Inginerii care recruteaza, inteleg de obicei "vanzari" atunci cand spun "marketing". Pentru ei e totuna.
Daca n-ai lucrat in industria hoteliera n-ai cum sa lucrezi acolo.
Daca n-ai lucrat in retail nici n-o sa ajungi.
Si tot asa.
Intr-o tara de 20 de milioane de privitori din care doar 3 milioane muncesc legal ca plateasca taxe sa-i tina pe ailalti, toti vor musai experienta in domeniul lor de activitate.
Internship-urile iau oameni care nu au terminat facultatea si nu au mai mult de 25 de ani.
La varsta la care se presupune ca te decizi ce vrei sa faci cu viata ta (nu vorbesc de momentul in care decizi la ce facultate "dai" - aia e o cu totul alta tampenie), esti indeajuns de imberb si neinformat incat sa n-ai habar de toate astea.
Cand le descoperi e deja tarziu. Si ajungi la inceputul articolului.
Friday, January 07, 2011
Dormiti linistiti, ochiu' providentei vegheaza
In episodul de astazi va prezentam modul in care se scriu, mai nou, stirile externe de catre unii autori romani. Este vorba despre materialul - proaspat, inca - referitor la ridicarea nivelului de alerta in obiective specifice din Londra.
Subscribe to:
Posts (Atom)