facem, fara indoiala, parte din elita culturala mondiala

Astazi dimineata,

pe cand se ingana ziua cu noaptea si puricele se potcovea cu noua ocã de fier si sarea tocmai pana-n inaltul cerului,

postul TV National TV, altminteri cunoscut pasionatilor de documentare si emisiuni de inalta tinuta morala si intelectuala, difuza (e drept, in reluare) o emisiune dedicata melomanilor. Intitulata, firesc, "Zi-i de la mine".

Ce am reusit sa vad, si mi-a parut rau ca nu am putut urmari emisiunea in intregul ei, a fost un singur fragment pe care incerc sa vi-l reproduc asemeni comentatorilor radio de la meciurile romanesti de fotbal.
Cand am deschis televizorul, compozitorul si interpretul Adrian Copilul Minune interpreta, alaturi de un bun coleg al dansului probabil (necunoscut mie datorita - recunosc - marginirii mele intelectuale), urmatoarele:
"sao roma dae daaaeeeeeeee..... uuuuuuuuuuuuuuuuu.... hergheleziiiiiiiiii"

Prima oara am crezut ca nu am auzit cum trebuie. Dar - cum respectivul libret nu avea alta actiune (ca sa ma exprim ca un profan), repetarea mi-a adus confirmarea: da, era vorba de "dae dae" si da, era vorba de "herghelezii".

Probabil ca in protoistoria speciei sale, pe vremurile (din pacate, pe alocuri, destul de recente) cand inca mai furau cai, termenul de "herghelie" a intrat in vocabularul lor fundamental, daca putem sa-i spunem vocabular fara a denatura notiunea.

Si probabil ca Goran Bregovic nu se rasuceste in mormant doar pentru ca inca nu a murit.
Si, probabil, mai avem mult in istoria noastra ca natiune pana la "Sa o Roma, babo, babo/Ej, Ederlezi".