din metrourile patriei

...na ca o iau si eu pe urmele unuia mai meserias ca mine si ma uimesc de ce pot sa vad in momente care de care mai neasteptate ale calatoriilor mele cu metrou'.
Carevasazica, ieri cand eram pe drum spre casa intru intr-o statie si pe perete, intre o droaie de afise, ce vad? Un afis d-ala mare, luminat, care ma indemna pe mine bucuresteanul mergator, sa nu tai copacii ca-n codru.

M-am tot uitat si ma intrebam: ce cauta duda asta in metrou, in mijlocu' Bucurestiului? Cati dintre calatornicii cu metrou' taie copaci? Si, mai mult, taie copaci asa, fara discernamant?
Io unu' mi s-a facut rushine si am promis solemn ca nu mai tai copaci ca-n codru niciodata.
Ce conteaza ca nici pana in ziua de azi nu am taiat vreodata vreunul. Intentzia e de baza, nu?
Si pe urma am inceput sa ma uit mai cu atentie... pe posteru' ala mai scria ceva despre cum ca e o campanie desfasurata de nu stiu ce administratie cu bani de la UE. Si m-am intrebat, io pe mine insumi, pentru ca toti ailalti calatori manifestau un dezinteres total fata de ce scria pe pereti, care campanie ca ala era singurul desen cu subiectul cu pricina pe care il vazusem vreundeva. Bag seama ca restul campaniei era in padure, acolo unde tiganii, oamenii saraci si viitorii proprietari de vile taie intr-adevar copacii... Nu?

Peste ceva vreme, in metrou fiind, ma agatz de bara langa un nene asa cam pe la f'o patruzeci si ceva de ani care tinea parinteste in poala o mapa plina cu hartii scoase la imprimanta. Si pe care din sete de cultura le rasfoia pe rand. Io ca o precupeatza ce ma aflu, tzop cu ochii-n foile lu' nenea. Si ce vad? F'o cateva sudokuri printate enlarged cat sa-ncapa cate unu' pe un A4, de era sa ma umfle rasu', niscai liste cu teste de-astea de posibil viitor mare agent imobiliar, de genu' "redactati un act de acceptare a unei donatii" si/sau "redactati un act de inchiriere". Da' dupa ce omu' s-a informat care erau probabil subiectele lui de examen de admitere in meseria de agent, avand intelectu' pesemne obosit tare, s-a cufundat in lectura altui A4 printat care avea un titlu de genul "trucuri impotriva foamei".
Hait, zic, ia sa vezi acilea lectii de supravietuire despre cum sa mergi prin deshert trei saptamani shi sa te hranesti numa' spiritual shi sa nu mori... shi m-apuc sa citesc d-a-ndoaselea.
Undeva pe la jumatea paginii, inca o data "trucuri impotriva foamei" shi imediat sub, incepeau mah trucurile [aia/alea de vretzi sa slabiti, fiti atenti acilea]:
"Aprindeti betisoare parfumate. Sunati un prieten."

Mwahahahahãhãhãhãhãhãhãhãhãhãhã. Hãhã. Hããããããããã.

Bai, acu' mi-a picat mie fisa... in ultima vreme am tot primit telefoane de la uameni cu care vorbesc in general o data pe an, numa' asa, sa ma-ntrebe ce mai fac cum mai sunt... Shi io care credeam ca i-a pocnit pur si simplu doru' de mine... cand colo ei de fapt le erea foame, mah, si luptau cu ea... auzi...

Boooonn... shi citesc dinnou din intzelepciunea internetibetana a haleului:
"Daca va e foame, intrebati-va de ce mancati. Daca raspunsul la intrebare nu e foamea, atunci opriti-va din mancat."
Sa ma-npusc de nu scria chiar asa.
Adica daca mi-e foame io ma-ntreb pe mine insumi de ce mananc shi-mi raspund tot io ete-asa d-al naibii, nu pentru ca mi-e foame, nah.
Adica daca mi-e foame io mananc de jmeker, e clar, da?

D-aci-ncolo recunosc cinstit ca n-am mai fost in stare sa citesc pentru ca ma cufundasem intr-un soi de ganduri negre - sa-mi fie foame, sa nu-mi fie foame? Da' daca mi-e foame si ma-ntreb, si nu stiu ce sa-mi raspund? Sa mai mananc? Sau sa nu mai mananc?
Ajuns acasa, incercat de un profund sentiment de vinovatzie am introdus in matz una bucata portie de supa de pui shi dup-aia am mai rupt picioarele inca unui pui care ma astepta pe platou cam cum stau stiti voi cine pe sezlong la Mamaia... shi ma tot gandeam... ma, mie acu' de fapt mi-e foame sau nu? ca sa stiu daca mananc sau nu.